Intoarcerea

13.1K 845 75
                                    

Drumul spre zidul magic nu a fost chiar atat de lung pe cat ma asteptam. Dar cu toate astea privirile insistente ale gardienilor nu-mi dadeau pace. Erau priviri acuzatoare si enervate. Nici unul nu-mi inspira teama, ci doar ura. Melissa îi studia pe fiecare in parte cu ochisorii ei mari si curiosi.
- Acesta are aura gri. Cred ca e suparat. Mi-a spus ea aplecandu-se spre urechea mea.
Si bineinteles ca avea dreptate. Nu stiam sigur ce dar are Melissa, dar momentan putea sa vada aurele ca si mine. Si totusi ma rugam in fiecare zi sa nu ma mosteneasca. Caci daca avea darul clarviziuni atunci am fi reprezentat cel mai mare pericol pentru Caius. Clarvazatoarele sunt putine iar ele de obicei se numesc preotese. Preotesele au darul de a prevesti orice de la nasterea unui copil pana la prăbușirea regatului. Si in acelasi timp puteau sa comunice cu spiritele de dincolo si sa le vada, iar colac peste pupaza puteau controla toate cele cinci elemente.
Dupa venirea in lumea oamenilor magia mi-a crescut cu fiecare an si astfel am ajuns sa controlez elementele, dar elementul meu de baza este spiritul. Ingerii il considera un element pierdut caci au trecut mai bine de doua secole de la moartea ultimei preotese ce a fost ucisa cu sange rece deoarece a prevestit distrugerea de catre demoni a Regatului de Vest. Si chiar dupa moartea ei a izbucnit al treilea razboi magic in care au murit cei mai puternici heruvimi si arhangheli. Regatul a fost reconstruit din temelii dar oroarea de atunci cu greu a fost uitata. Dintotdeauna preotesele care nu se supuneau in fata regilor erau ucise. Si stiu ca as avea aceeasi soarta daca m-as opune, iar asta ar duce si la moartea Melissei. O iubesc pe nepoata mea intr-atat incat sa jur in fata Domnului ca n-am sa permit sa-mi fie luata!
Am fost smulsa din gandurile mele de gardienii care au deschis zidul. Am luat-o pe Melissa in brate si am pasit in Regat. In acea clipa am putut sa simt in aer cum plutea magia. Era o senzatie reconfortatnta caci am crescut inconjurata de acea magie. Am mers pe drumul regelui pana am ajuns in fata unor porti uriase pe care le cunosteam prea bine. Mai fusesem acolo cu ani in urma la petreceri si dineuri regale cu parintii mei.
Am intrat pe poarta si am simtit cum ma trec fiorii. O aura intunecata domnea peste castel de parca fusese blestemat. Castelul era o constructie masiva in stil gothic, iar daca nu il cunosteai te puteai rataci usor.
In sala tronului Caius si cei doisprezece arhangheli ne asteptau urmarimd atenti fiecare miscare. Caius avea o statura inalta cu ochii albastri, intunecati care acum ma priveau cu ura. Era blond si destul de solid pentru un rege, dar rautatea i se citea la fiecare miscare. Inainte ca cineva sa spuna ceva vocea lui Caius s-a auzit tare si raspicat:
- Ducesă Victoria de Herondale sunteti acuzata de crimă !

Christian

Blestemați să fie toți! De ce tocmai eu lordul Christian Laurens trebuia să iau parte la nenorocitul asta de consiliu? Nu sunt ca ei, iar fratele meu stie bine asta și totuși m-a obligat să vin. Știam ca Arhanghelii sunt nebuni, dar asta e prea mult. Din câte am înțeles de la Marcus, în urma cu șase ani, o femeie a fugit din regat cu bastarda regelui Caius. Dar ce trebuia sa-mi pese mie? Mă uitam plictisit în jur când ușile sălii s-au dat de perete și era cât pe-aci să mă înec când am văzut îngerul care intră.
O tânără cu o rochie albă imaculată, cu ochi albastri ce îți înghețau sângele în vine și un păr negru ca pana corbului ce-i cădea în valuri pe spate. Ăștia erau nebuni? Nu puteau să acuze frumusețe de înger de crimă! Era strigător la cer! Și abia atunci am observat fetita care se ascundea în spatele brunetei. Nu era mai mare de șase ani ,avea părul cârlionțat și blond, iar ochii mari și albastri erau exact ca ai fetei. Amândouă erau extrem de frumoase.
-Crimă? a întrebat Victoria și a început să radă.
-Ducesă, îmi puteți spune ce este așa de amuzant? zise Thomas ,unul dintre Arhangheli.
-Îmi puteți spune va rog pe cine am ucis?
Dumnezeule, avea un control de sine extraordinar. Ne masura pe toți de parcă ne putea citi sufletul. Când privirile ni s-au întâlnit am avut un sentiment straniu de... deja-vu!
-Pe familia ta! Tună Caius furios.
-Cum aș putea sa-mi ucid propria familie? Și de ce? Voi auziți măcar ce spuneți?
Toți o priveam uimiți căci avea dreptate. De ce tocmai ea care face parte din cea mai respectată familie regală ar face așa ceva? Nu știu de ce dar ceva nu se leagă în legătură cu fata asta.
-Nu mai face pe victima ,Caius! Se auzi tonul tăios al Victoriei. Tu ti-ai trimis în acea seara asasinii pentru a-mi distruge familia și de ce? Pentru ca nu voiai ca lumea să afle de Melissa.
Eram șocat de curajul brunetei, dar pe Caius l-a scos din minți.
-Scârbă nenorocită! Cum îndrăznești? Urlă Caius furios și se ridică de pe tron.
N-am stat de două ori să mă gândesc când i-am prins mâna căci voia să o lovească. Fetița scânci speriata și se agață și mai bine de rochia Victoriei. Aceasta făcu un pas în spate privindu-l tăios pe rege.
-Ați văzut? Întreba ea uitandu-se la arhangheli. Dacă a fost în stare să ridice mâna la mine atunci de ce nu ar fi ucis o familie întreaga?
-Nenorocito vei...
-Liniște! Tună Thomas uitandu-se urât la Caius. Aceasta este fiica maiestatii voastre?
Arată spre Melissa.
-Da.
-Mincinoaso! Țipa regele.
-Ce e alteță? Nu va recunoașteți propria fiică? Tonul Victoriei continuă să rămână calm în ciuda țipetelor lui Caius.
Nu mai văzusem niciodată o femeie atât de stăpâna pe sine.
-Dovedeste-o! rosti un alt arhanghel.
Melissa ieși din spatele Victoriei aratandu-le tuturor semnul de pe umar. Era semnul familiei Dragomir. Un dragon ce scuipa flăcări. Deși Melissa făcea parte și din familia Herondale se moștenea întotdeauna semnul din partea tatălui.
Nimeni nu mai spuse nimic. Caius privea șocat semnul fetiței, iar Victoria zâmbea mulțumită. Dar era genul de zâmbet ce ar fi înghețat și focul.
-Eu zic sa-l acuzati pe Caius de crimă. El e cel mai capabil sa ucida, doar nu ar fi prima oara. Spuse tăios bruneta și apoi o lua pe Melissa de mâna ieșind din sala tronului, iar ușa se trânti în urma lor.
Toți priveam în urma Victoriei și deși puteam auzi șoaptele arhanghelilor care erau sceptici sau șocați un lucru puteam spune sigur: eu nu eram niciunul din astea, eu eram fascinat.

Hei dragii mei cititori va astept comentariile și parerile!!!

Îngerii NorduluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum