Îngerii Nordului

Nebunia suprema

Nu puteam sa nu ma holbez. Cu totii aratau ca niste cadavre ambulante. Era straniu sa-i privesti respirand si mergand, dar atat de pierduti in neant. Cum ajunsesera in starea asta? Si mai presus de orice, unde le era magia? Le facusera ceva.
Femeia m-a apucat iar de brat, dar de data asta mai strans. Nu m-am impotrivit caci stiam ca nu are vreun rost. M-a condus pana intr-o camera, in care se afla un pat jerpelit si o noptiera cu o veioza.
-Aceasta este camera ta. Mi-a spus inchizand usa in urma noastra.
-Cat voi sta aici?
Stiam raspunsul, dar totusi am vrut sa-mi incerc norocul. Femeia a inceput sa rada.
-Vei sta cat v-a dori regele Caius. Ah si aici nu esti ducesa, deci sa nu ai vreo pretentie. Mie poti sa-mi spui doamna Green.
Am dat din cap ascultatoarea. La usa s-a auzit un ciocanit slab.
-Intra! a strigat doamna Green, fixandu-ma cu privirea.
O servitoare ce purta o bonetica murdara si-a facut aparitia, inmanandu-i femeii o tava.
-Iesi. Tonul ii era poruncitor, iar eu m-am zbarlit.
Puteam sa-mi folosesc oricand magia, dar asta nu m-ar fi ajutat prea mult. Mai mult ca sigur va mai fii cineva ca doamna Green si cine stie ce imi vor face. Ar putea chiar sa-i spuna lui Caius ce puteri am. Nu, magia nu era inca o solutie. Parea obisnuita cu asta. Prin urmare trebuia sa folosesc altceva.
-Poftim draguta, bea ceaiul asta. Iti v-a face bine. Mi-a spus varandu-mi sub nas ceasca.
Simturile mele au declansat semnalul de alerta. Am sarit in picioare daramandu-i cana pe jos. Lichidul s-a prelins pe podea si avea o culoare negricioasa ciudata. Voia sa ma drogheze. La fel ca pe ceilalti. Spiritul mi-a raspuns confirmandu-mi presupunerile.
Privirea femeii s-a intunecat de furie, dar mi-a zambit prefacuta.
-Vai, vai, vai. O sa chem o servitoare sa curete.
A iesit trantind usa in urma ei si am putut sa respir usurata. Ma asteptam sa ma ia la intrebari, dar slava cerului nu s-a intamplat asta. Trebuia sa plec naibii de acolo cat mai repede. M-am repezit spre usa, dar la fel ca cea de jos si asta era incuiata. Am fugit spre fereastra, dar chiar daca s-a deschis avea gratii. Nu puteam sa ies.
-Ce ma fac?
Am auzit cheia rasucindu-se in broasca, si doamna Green a intrat cu servitoarea de mai devreme pe urmele ei.
-Herriet, curata ceaiul!
Fata a inceput sa frece balta de pe podea.
-Imi pare foarte rau. Nu stiu ce m-a apucat. Am spus incepand sa plang.
Desi jucam teatru, femeia chiar m-a crezut. Se pare ca nu era prea desteapta.
-Oh, scumpo nu-i nimic. Se mai intampla. Noi aici suntem o familie. Prin urmare nu ne suparam din cauza unor lucruri atat de marunte. Mi-a raspun zambindu-mi rece.
M-am chinuit sa fac si eu la fel, dar cred ca ceva m-a dat de gol. Inainte sa fac vreo miscare mana doamnei Green a tasnit inainte si am simtit o intepatura in brat. M-am dat in spate sfredelind-o cu privirea.
-Ce mi-ai facut? Am strigat nervoasa.
-E un somnifer draguta. Te v-a linisti. Locul asta nu ti se v-a mai parea atat de ciudat.
A iesit impreuna cu servitoarea, lasandu-ma singura. M-am asezat pe jos luandu-mi capul in maini. Simteam drogul cum mi se raspandeste prin vene si stiam ca trebuie sa fac ceva. Invatasem sa contract vasele de sange pana cand se oprea circulatia. Puteam sa vomit drogul daca ma chinuiam putin.
Mi-am concentrat spiritul asupra drogului, dar m-am lovit de un zid. Capul a inceput sa ma doara si am constat cu groaza ca magia imi era blocata. Nu! Nu!
-Nu! am tipat. Nu-mi puteti face asa ceva! Nenorocitilor! Nu!
Am inceput sa lovesc cu pumnii in usa, dar am constatat rapid ca era foarte solida. Am auzit pasi plimbandu-se prin fata usii.
-Stiu ca ma auziti! O sa platiti va promit! Jur pe numele meu de Harondale ca va voi distruge! Am urlat cu ultimele puteri.
M-am prabusit pe podea vrand brusc sa dorm. Ultimul lucru pe care l-am vazut a fost o poza cu familia mea. Era ultima pe care o facusem cu totii impreuna. M-a cuprins intunericul si m-am afundat intr-un somn plin cu vise ciudate.
Ma aflam in fata cimitirului si am vazut-o pe sora mea facandu-mi semn sa vin la ea. Cu cat ma apropiam mai mult cu atat puteam sa-i disting mai bine trasaturile fine. Era la fel cum mi-o aminteam. Inalta, cu parul de culoarea ciocolatei cu lapte si cu ochii albastri specifici familiei Harondale. Ma privea incruntata, dar nu intelegeam de ce. M-a apucat de umeri zagaltaindu-ma bine.
-Tu ai innebunit? Ce cauti aici Victoria?
-Nu stiu. Cred ca visez. Nu te bucuri sa ma vezi? Am intrebat simtind ca-mi vine sa plang.
-Ma bucur sa te vad, dar nu aici. Te afli la granita dintre viata si moarte. Victoria trebuie sa te trezesti!
-Dar nu pot. Ma tot lovesc de un zid care-mi blocheaza magia.
-Trebuie sa treci de el. Nu poti ramane aici. Nu asta e locul tau.
-De ce nu pot? Vreau sa stau cu voi. Imi vreau familia inapoi Emily! Nu ma alunga acum!
-Nu ai ce sa cauti aici! Am facut sacrificiul suprem ca sa fiu lasata sa-ti vorbesc. Aici nu e familia ta. Trebuie sa ma asculti!
Dadeam frenetic din cap in semn ca nu. Nu voiam sa plec! In sfarsit i-am regasit. Nu voiam sa-i parasesc din nou!
-Intoarce-te Victoria! Nu ai ce sa cauti aici! Melissa e familia ta acum! Pleaca!
Melissa. Ea era familia mea. Emily avea dreptate, dar tot mai voiam sa stau macar putin.
-Te rog lasa-ma sa mai stau putin. O sa ma intorc, dar vreau sa-i vad mai intai pe mama si tata.
-Ei nu sunt aici. Doar eu am fost lasata sa vin. Am platit un pret pentru asta Victoria! Alta sansa nu mai am. Trebuie sa pleci acum!
-Nu Emily! Nu vreau! Am tipat dandu-i mainile la o parte.
-Ba o sa vrei! Te iubesc si vreau sa-ti dau sansa la o viata Victoria!
-Asta nu e viata! Nu cu puterile astea nenorocite!
Emily m-a privit cu blandete si apoi, inainte sa-mi dau seama m-a impins in spate si am simtit cum cad in gol.
M-am trezit ametita in camera din casa Peak. Am incercat sa aprind o lumanare cu magia, dar tot nu mergea. Mereu cand incercam imi zvacnea capul de parca m-as fi lovit de ceva. Si totusi zidul se mai crapase.
Puteam sa simt acea prezenta a spiritului chiar daca doar intr-o mica masura. Era acolo. Nu mai eram goala. Nu puteam sa o accesez, dar simpla ei prezenta ma calma. Daca incercam in fiecare zi atunci zidul s-ar sparge pana la urma. Dar ca asta sa se intample nu mai trebuia sa fiu drogata. Sora mea avea dreptate. Nu era ala locul meu. Ma simtisem atat de goala atunci fara prezenta spiritului. Voi iesi de acolo. Intr-un fel sau altul.

Christian POV
Ajunsesem in fata conacului Peak, iar Melissa era din ce in ce mai nerabdatoare.
-Cand o scoatem de acolo?m-a intrebat, agatandu-se de maneca mea.
-Trebuie sa asteptam seara. Altfel vom atrage prea mult atentia.
-Dar tu nu intelegi Christian! Nu mai putem astepta. Am un presentiment rau. I se intampla ceva Victoriei. Trebuie sa o scoatem de acolo acum!
La auzul cuvintelor ei, m-a trecut un fior pe sirea spinarii. Avea dreptate, dar nu puteam risca sa o pun pe Melissa in pericol si mai mult.
Am auzit un zgomot si am tras-o in spatele meu. Dar nu vedeam pe nimeni. Ceva se imvartea in jurul nostru. Era o umbra intunecata. Am dat sa o prind, dar m-a intepat ceva in spate. Totul s-a incetosat si m-am prabusit inconstient. Ma simteam tarat undeva, dar nu eram capabil sa ma misc. Parca eram paralizat. Macar Melissa era langa mine caci o simteam. Atunci am fost sigur de un lucru.
Am fost prinsi.