My Ex-Boyfriend's Boyfriend (Stopped)

Capitolul trei

-Charlie, am nevoie de ajutorul tău, i-am spus surorii mele, intrând în camera ei.

-Alo, n-ai auzit de intimitate? Poate eram goală, mă apostrofă ea, pentru că n-am ciocănit la ușă. Era atât de obsedată de toată treaba cu intimitatea, de parcă ar fi avut ceva ce eu nu aveam.

-Stai calmă, n-ai nimic din ce nu am văzut, am chicotit eu.

-Cu ce te pot ajuta?schimbă ea subiectul, rotindu-se în scaunul ei de birou, roz cu imprimeu animal print.

-Vreau să-mi împrumuți ceva de îmbrăcat mâine. 

Tocmai vorbisem cu Taylor prin mesaje și am acceptat să ies cu el. Era prima mea întâlnire oficială(exceptând blind-date-urile eșuate puse la cale de soră-mea) și voiam să iasă totul bine, să arăt perfect, să nu mai fiu invizibilă.

-Ai înnebunit?sări ea ca arsă. Cum să-ți împrumut eu haine? 

-Hai, Char. Purtăm același număr, nu e ca și cum nu mi-ar veni hainele tale. 

-Doamne Dumnezeule, se văită ea. Tu ai habar ce zici? Tu te uiți la tine? Nu e vorba că nu ți-ar veni hainele mele. Problema e că te pot îmbrăca în absolut orice, însă am atât de multe haine, încât nu știu de unde să aleg.

-Închide ochii și bagă mâna în dulap, i-am zis, dându-mi ochii peste cap. Ce poate fi atât de greu?

Charlie țâțâi, dând din cap.

-Nu, nu. Trebuie să probezi, să-mi fac o idee, spuse, dând din mâini ca o nebună.

Să probez? Uram să probez haine. De asta detestam shopping-ul. Nu suportam să aleg haine, să le probez, să văd dacă îmi stau sau nu bine. Eu puneam ochii pe ceva, mă uitam la mărime și, dacă mi se părea că-mi vine bine, cumpăram acel ceva.  Nu și Charlie. Ea petrecea ore în șir printre rafturile cu haine, probând același model de rochie, bluză ori pantaloni pe nu știu câte culori diferite.

-Și să nu te prind că te plângi, zise ea, parcă citindu-mi gândurile, ceea ce se întâmpla cam des în ultimul timp - eram destul de previzibilă.

Am oftat și m-am așezat pe fotoliul-pară din camera ei, așteptând să înceapă tortura.

-Îți dai seama că dacă nu găsim nimic potrivit pentru tine, mâine dimineață tre' să mergem la cumpărături.

-Nu, nu, am ridicat tonul, făcând ochii mari. Nu e necesar. Merge orice. Chiar nu fac pretenții.

-Atunci alege tu!mă îndemnă ea, bosumflată, arătându-mi spre grămada de haine de pe podea, haine pe care le aruncase deja din dulap.

-Ce zici de asta?am spus, ridicând în aer o rochie scurtă, albastră, tip gogoșar, care mergea perfect cu o curea bej și o pereche de sandale pe care mi le cumpărase mama în urmă cu o lună.

-Hm, ar putea să meargă. Trage-o pe tine! mă îndemnă Charlie.

-O, haai, te rog! Nu am chef de probat.

-Ia-o pe tine să văd cum îți stă și cum să-ți aranjez părul mâine.

Am oftat, îmbrăcând rochia, care îmi venea mai bine decât m-aș fi așteptat.

-Ești așa frumoasă, spuse Charlie, ștergându-și teatral o lacrimă invizibilă de la colțul ochiului. Acum fuga-fuguța la tine în cameră, fă-ți manichiura, fă-ți un tratament pentru ten, dă-te cu o tonă de cremă și fii frumoasă mâine. Somn ușor, a zis, dându-mi un pupic pe obraz și aproape alungându-mă din camera ei.

Am închis ușa în urma mea, după ce i-am mulțumit, și m-am retras în camera mea, unde aveam un mesaj nou de la Taylor.

”E okay dacă te iau mâine, la 6?”