My Ex-Boyfriend's Boyfriend (Stopped)

Capitolul 4

M-am îndrăgostit de zâmbetul lui ca desprins din reclamele la pastă de dinți, de gropițele lui adorabile, de felul în care mă privea, de parcă ar fi văzut lumea în ochii mei. M-am îndrăgostit de râsul lui contagios, de glumele lui seci și de vocea lui caldă, pe care o auzeam în fiecare seara, înainte să adorm.

Însă eu nu aveam nevoie de un chip frumos, ci de o persoana care să mă respecte, să mă iubească necondiționat și să mă prețuiască. Credeam că, fiind atât de cuminte, soarta îmi va scoate în cale un băiat perfect pentru mine. În afară de asta, mă ambiționam să îi copiez pe ai mei, care erau modelul meu în ceea ce privește relațiile. Tata era primul prieten al mamei și viceversa, iar eu speram să le calc pe urme.

Credeam că un chip frumos poate compensa lipsurile din comportament, însă mă înșelasem, iar lucrul acesta l-am văzut destul de târziu.

În prima zi a lunii mai, cu o săptamana înainte de balul de sfârșit de liceu, mama avea nevoie de puțin ajutor în casă, la cărat și mutat mobila. Făcusem câteva modificări, schimbasem mobilierul din bucătărie și sufragerie, așa că ne-ar fi fost utile alte perechi de mâini.

-Tocmai mi-am făcut unghiile, zise Charlie, fluturându-și gheruțele albastre prin fața noastră. Cum vrei să împing la mobilă?se răsti ea la mine și la mama.

-Nu-ți face griji, l-am chemat pe Taylor și va ajunge aici imediat. Ne ajută el, i-am zâmbit mamei, plină de încredere.

Nu strica să vină mai des pe aici, să le câștige simpatia alor mei. Eram doar prieteni încă, ceea ce însemna că primul sărut nu se întâmplase.

 Am așteptat jumătate de oră, o oră, o oră și jumătate. Până a apărut el, reușisem să mut cu mama fiecare dulăpior și fiecare fotoliu. Făcusem curățenie și mă odihneam pe canapea, când ușa de la intrare se deschise, iar vocea lui răsună din hol.

-Em?

-Intră!am urlat eu, fiind prea epuizată pentru a mă ridica să-l primesc. Ai grijă că abia am spălat pe...

Dar nu am apucat să termin fraza, căci l-am văzut pe Taylor făcând un semi-șpagat în mijlocul sufrageriei.

-Jos, am încheiat eu propoziția, izbucnind în râs.

I-am întins o mână, ajutându-l să se ridice, încă râzând de felul în care reuși să plonjeze pe parchet.

-Karma, spuse Charlie, zâmbind cu răutate.

-Ești okay?m-am grăbit eu să spun, neluând-o în seamă pe sora mea mai mică.

-Da, sunt bine. M-am lovit aici puțin, zise el, frecându-și coapsa stângă.

-Ia loc, l-am îndemnat, împingându-l pe canapea.

-Ați terminat deja treaba? zise, rotindu-și privirea prin camera de zi, care lucea de curățenie.

-Da, mulțumim de ajutor, îi răspunse Charlie, ironic, primind câteva priviri cu subînțeles de la mama.

-Scuze că n-am ajuns. M-am întâlnit cu Don, prietenul meu, și ne-am luat cu vorba.

Don era veșnica scuză. Mereu când se întâlneau, uitau de toată lumea, uitau de ceea ce aveau de făcut, iar Tay uita de mine. Erau ca și siamezi. Durea când mă simțeam pusă pe locul doi, după prieteni, dar la urma urmei, nu eram iubita lui. Doar o... posibilă viitoare iubită, dacă aveam puțin noroc.

-E okay, ne-am descurcat singure, am spus, făcând semn spre mama, cu care împinsesem mobila de dimineață. Vrei să mănânci ceva?

-Nu, nu, stai calmă. Am mâncat cu Don.