!Fantezie romantică!
Pecetea Blestemaților #1
Rhoda Peadar nu și-ar fi închipuit în veci că regimentul ei urma să fie atacat de ființe deloc umane. Ori că printre ei se afla lordul Pădurii Roșii, Diavolul căruia tatăl ei urma să i-o dea pentru ca...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Rhoda nu ar fi trebuit să se afle acolo și simțea consecințele pe propria-i piele. Nu doar că stătea atât de aproape de prințesa Freja, însă acum trebuia să bea ceaiul de salvie cu ea și să se prefacă bucuroasă de faptul că se întâlniseră de două ori în aceeași zi.
Adevărul era că Rhoda era pe punctul de a se duce spre bibliotecă și să ia acasă cartea pe care o ascunsese, însă chiar atunci o servitoare străină se grăbise spre ea să-i spună că prințesa ei îi cere prezența în apartamentul regal. Era un ordin, nicidecum o rugăminte. Nu avea nicio tragere de inimă să-i facă pe plac, dar nu risca să-i strice regelui Karstan reputația.
— Nu-i așa că slujitoarea mea face cel mai bun ceai dintre toate câte ai băut? o întrebă curioasă.
— Fără îndoială, Rhoda murmură.
Freja îi zâmbi parcă mulțumită de răspunsul primit și pocni din degete. O fată ce era cu un an sau doi mai tânără decât ea veni în dreptul canapelei și luă ceașca din mâna prințesei. Altă servitoare puse pe scaunul liber cu tapiserie roșie un cufăr de lemn. Privi nedumerită cum aceasta îi deschise capacul și o îndemnă să arunce o privire.
Cutia era plină cu diademe, coroane și alte bijuterii așa cum Rhoda nu mai văzuse până atunci. Era, cu siguranță, doar o parte din giuvaierele prințesei, însă le alesese numai pe acestea să le poarte în zilele de sărbătoare ce urmau.
— Îți plac?
Freja luă între degetele înmănușate o diademă de platină, bătută cu diamante ce înconjurau o perlă care sclipea ca o stea.
— Sunt minunate, mărturisi.
— Evident, pufni ea. Bijutierul meu e cel mai bun din tot continentul. Toate regatele îl vor în slujba lor, însă tata se asigură că nu pleacă niciunde. Haide, probează și tu una!
Rhoda se uită mirată la ea și așteptă ca aceasta să râdă și să-i spună că nu ar lăsa-o în veci să îi atingă bijuteriile, dar prințesa îi zâmbi amuzată și luă din cufăr o coroană fină, cu pietre prețioase lipite astfel încât să ia forma unor flori. Dintre ele, recunoscu rubine, safire și cristale, iar construcția era probabil din aur alb.
Se zgâi la ea o clipă, apoi o luă cu grijă și îi cântări greutatea cât timp Freja chemă servitoarea să îi aducă o oglindă. Se uită în sticla ce îi arătă propriul chip și și-o așeză cu mișcări ușoare pe cap, dând la o parte câteva șuvițe de păr. Coroana i se potrivea perfect și strălucea de parcă ar fi fost suflată cu sclipici, iar zâmbetul imens pe care îl avea pe buze se întrecea cu ea în frumusețe.
Prințesa își împreună palmele sub bărbie și se uită la ea de parcă avea în față o bucată mare de ciocolată.
— Minunat! șopti uimită. Îți vine atât de bine, Rhoda!
