5. Un demon angelic

4.1K 189 13
                                    

                                           IZABELA MARTINEZ

Nu mai am mult până fac un atac de panică. Barbara și eu suntem acum împreună, într-o cameră mare, în culori puternice de albastru și roz, iluminată de niște neoane în aceleași nuanțe. Așteptăm așa zișii clienții importanți a lui Mason. Toată noaptea m-am gândit la fel și fel de planuri pentru a evada de aici. Nici unul nu era bun. Dacă

aș fi pus în aplicare nu aș fi făcut decât să mă joc cu nervii lor și nu sunt dispusă să văd cum reacționează oamenii aceștia când ajung la limită. Însă le-am învățat numele, Mason e șeful. Ramon e cel ce m-a urmărit când am fugit, iar Aleck a sedat-o pe Barbara.

-Îmi este frică Bela simt că o să leșin dintr-o clipă în alta.

-Știu, și mie Barbara, dar vom scăpa de aici într-un fel sau altul.

Încerc să o încurajez dar adevărul este că mi-am pierdut speranța.

Ușa se deschide și Ramon își face apariția. Ne privește puțin confuz ca și cum ar vrea să facă ceva de care nu este sigur. Mă trage afară din cameră, mergem pe un hol micuț și ne ascundem într-o mică deschizătură dintr-un perete ce este ferit de hol.

Fața lui își găsește refugiu în scobitura gâtului meu, răsuflă puternic și aproape că simt cum tremură sau poate mi se pare.

Mâinile sale îmi strâng cu putere șoldurile și mă trage mai aproape de el. Mintea mea urlă că am ocazia să scap și că aș putea ajunge cu ajutoare pentru Barbara, tot ce trebuie să fac este să am o lovitură puternică.

Mintea îmi urlă să fug, să mă retrag. Însă ceva mă oprește să fac toate astea, inima șoptește să rămân. Sunt slabă, mereu cedez emoțiilor, asta fiind latura mea pe care o urăsc, așa că îmi ascult inima. Deși m-a ținut forțat să fiu supusă unui control medical ce nu mi l-am dorit doar cu o zi în urma, m-a răpit și a făcut mult mai mult de atât, am văzut în ochii lui regrete, cât timp am avut acel contact vizual cu o seară în urmă. Regreta și se lupta cu propriile emoții iar eu știu prea bine cum e să te cu lupți cu inima și mintea ta în același timp, însă asta nu este o scuză pentru tot ce a făcut. Trebuie să fiu idioată să nu profit de ocazia asta de a scăpa. Doar că nu pot, cedez în timp ce brațele mele se înconjoară în jurul lui, în acel timp el își ridică privirea și se îndepărtează de mine.

-Să faci treabă bună bobocule. Mason nu va avea milă de tine dacă o dai în bară.

Și sunt aruncată înapoi în cameră. De ce naiba nu am fugit cât am avut ocazia? Chiar sunt o mare proastă .

Sunt iar alături de Barbara care acum are machiajul scurs datorită lacrimilor. Plânge de când am fost aduse în "carcera" asta. Mă îndrept spre ea și o iau în brațe. Pentru prima dată în aceste trei, patru zile plâng cu suspine, lacrimi și privirea încețoșată.

-Bela, nu vom mai scăpa de aici, nu? Nici o fată nu scapă din locurile astea. Vom fi obiectele lor sexuale până li se face silă de noi. Dacă există fete care scapă, sunt prea puține la număr și de obicei o fac prea târziu. Oamenii ca ei au spatele păzit Izabela. Nu vom mai ieși de aici niciodată.

Nu știu ce să îi spun. Are dreptate, dar refuz accept asta.

Peste câteva zeci de minute, ușile sunt din nou deschise. Cinci bărbați își fac apariția. Unul dintre ei este Mason. Pe restul nu îi cunosc, iar în urma lor stau Aleck și Ramon în dreptul ușii fără să pășească în cameră.

 +18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~RomanceWhere stories live. Discover now