12. Momentul Adevarului

836 69 23
                                    

Înainte de toate

RAMON OLVERA.

Sângele fierbe în vene iar pumnii îmi sunt juliți, sângele de pe piele îmi ascunde vânătăile. Tot ce aud în momentul acesta sunt bătăile inimii mele și urletele nefericitului ce a vrut să își impresioneze iubita. Spre ghinionul lui, nu și-a ales un adversar pe mărimea lui.

Aleck e în fața mea încercând în zadar să îmi potolească furia.

-Hai amice, lasă-l în pace, e beat, nu judecă, hai să plecăm înainte să vină poliția, îi facem iar probleme lui Colombo.

-Pleacă Aleck, mă descurc singur cu tot ce ține de Colombo, asta nu înseamnă că trebuie să te amestec în asta.

Mă împinge în spate când sunt gata să îi rup gâtul idiotului ce scuipă sânge pe trotuarul de piatră.

-Nu te las aici singur, o să fii arestat, ai înnebunit?

-Aleck dispari!

Un pumn zdravăn mă dezechilibrează și îmi mai risipește alcoolul din minte.

-Olvera, plecăm.

Sirenele unui echipaj de poliție se aud în depărtare, mai arunc o privire spre cel ce acum e mai mult un cadavru, decât o persoană. Apoi privirea furioasa mi se oprește pe o pereche de picioare bronzate, lungi. Încălțate cu o pereche de tocuri negre, privirea îmi urcă până la poalele unei rochii roz, cam fără, și mai sus. Sânii sunt ok, gâtul subțire, corpul zvelt. În sfârșit îi văd fața. Ovală, ochi căprui, păr scurt, brunetă. Buze mici, o aluniță deasupra buzei superioare, în colțul din dreapta.

Iubita fraierului.

-Data viitoare, punei lesă. Să nu-ți mai scape.

Mă adresez brunetei cu un mârâit, însă tipa nu e impresionată deloc, ba chiar face un pas în față apropriindu-se de mine.

Momentul e întrerup de mașina de poliție ce parchează în fața clubului.

Trei nătărăi în uniformă și o tipă, sigur doar de formă, ies din utilaj și se îndreaptă spre noi.

-Ce se întâmplă aici, spune Rob, cu ochii ațintiți pe mine. Olvera, tu din nou?

-Cară-te Rob, nu sunt în toane bune.

Mârâi spre el. Acesta zâmbește zeflemitor și e gata să mă aresteze a treia oară săptămâna asta.

-Încă două incidente de genul acesta și nici Colombo nu te mai poate salva.

Scoate cătușele, însă se oprește când brunetă izbucnește într-un plânset isteric, căzând pe jos într-un mod prea teatral.

Rob împreună cu Aleck și ceilalți polițiști se uita nedumeriți, când la mine, când la ea, iar eu mai am foarte puțin până o iau de gât să o bat cap în cap cu leșinătura cealaltă ce încă are o tuse urâtă scuipând sânge când și când.

Polițista se îndreaptă spre fată și o întreabă ce s-a întâmplat și dacă are nevoie de ajutor special, între timp ajunge și o ambulanță.

Perfect, tot circul.

-Iubitul meu, nu... nu a făcut nimic. Începe tipa să vorbească printre lacrimile de crocodil. Tipul acesta. Arată cu degetul spre iubitul ei adevărat. A... a încercat să mă violeze, iar iubitul meu, doar m-a protejat. Vă rog, a fost legitimă apărare.

-Legitimă apărare? Intervine Rob în timp ce eu sunt gata să sun la un spital de nebuni pentru tipa scrântită la cap. Scuza-ți-mă domnișoară, dar victima abia dacă se poate deplasa singură , nici nu pare cine știe ce adversar, încât să fiți nevoită să apelați la ajutorul... mă privește cu suspiciune, iubitului dumneavoastră. Îmi puteți spune cum vă numiți?

 +18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~RomanceWhere stories live. Discover now