8.Răsăritul Speranței

644 55 24
                                    

Ramon

Dragostea este un sentiment puternic și profund, ca un dans între două inimi. Este despre înțelegere, respect și grijă reciprocă. Este ca un foc care te încălzește în zilele reci și luminează întunericul. Este ceva ce ne face să ne simțim vii și conectați.

În fiecare zi, mă trezesc cu gândul la ea, cu chipul ei angelic care mă obsedează. Îmi doresc să fiu în preajma ei, să îi simt parfumul, să îi aud râsul. Mă gândesc la ea în fiecare moment, obsedat de ideea de a fi împreună. Dar știu că această dragoste obsesivă nu este sănătoasă, așa că încerc să mă controlez, să îmi găsesc un echilibru. Pentru că dragostea adevărată înseamnă respect, încredere și libertate.

Încerc din toată inima să îi las timpul de care are nevoie ca ea să se vindece de veninul minciunilor mele. Mă urăsc că sunt cel care ia încătușat inima.

Nu am închis un ochi toată noaptea. Atinci când se va trezi va fi nervoasă pe mine. Somniferul ce i l-am injectat a fost puternic. Dar când am văzut-o în pragul disperării, nu am putut să mă abțin. Avea nevoie de somn. De o noapte liniștită.

La un moment dat Makena se trezise și a început să plângă, Barbara a încercat în toate modurile posibile să o liniștească dar copila a fost traumatizată. Nu vrea să spună ce s-a întâmplat. Refuză să vorbească, dar sper măcar Bellei să ıi spună. Cinexiunea lor e mult mai puternică și oricât mă doare faptul că nu am avut șansa să creez și eu o conecțiune cu Makena, aseară am reușit să o calmez și a adormit în brațele mele.

Undeva aproape de zorii zilei, am lăsat-o pe micuță în grija Barbarei și am venit să o verific pe Bella. După ce mi-a adormit în duș, am uscat-o de apa ce ia înroșit pielea și am îmbrăcat-o într-un pluover de al meu. Seara e răcoare îm club și oricât aș fi vrut să le duc pe amândouă în penthouse, îmi făceam griji de reacția Bellei.

Am adormit cu ea în brațele mele, nici nu știu când s-a făcit miezul zilei. Izabela nu mai era lângă mine când m-am trezit iar inima s-a făcut praf. Am fugit pe holul clubului uitând că eram îmbrăcat doar în boxeri.

Clubul e închis pe o perioadă nedeterminată.

Am fugit până am ajuns jos la bar iar Izabela bea o cafea împreună cu Aleck. Bella stă cu spatele la mine și nu mă vede. Am ocazia să mă apropii de ea, iar Aleck îmi observă prezența. Îi fac semn să își țină gura cât eu mă apropii ca un leu așteptând să atace prada.

-Te cred Aleck, știu că nu ai face niciodată nimic ca să ne rănești pe mine sau Makena. Ramon o știe și el, dă-i doar puțin timp. Știu prin ce a trecut când i-am zis că Makena a dispărut.

-Îl mai iubești? Face Aleck pe detectivul pentru mine dar din păcate răspunsul Izabelei nu apare. Promit că nu îi spun nimic, dar îmi fac griji pentru el înțelegi? Când ai plecat a fost devastat. Într-o seară s-a îmbătat atât de tare încât a crezit că te-ai întors. Vorbea cu poza ta...

Îi fac semn nemernicului să se oprească dar acesta doar a rânjit drăcește în direcția Belei.

În timp ce povestea întâmplarea mă abțineam cu greu să nu îi zbor un pahar de pe bar direct în tărtăcuță.

Vito a intrat și el în club alături de Raven dar Izanela nu a remarcat prezența celor doi. Privirile lor erau într-un contrast de la cer la pământ. Vito e amuzat, Raven e frustrată. Chiar și ei știu întâmplarea aceea.

Vocea viitorului meu prieten mort se aude în toată încăperea.

-Citez blondino, doar vorbele lui nimic în plus. Și-a dres glasul și a încercat să îmi imite vocea. "Aș fi putut să îți spun mii de motive ca să rămâi lângă mine. Să te strâng în brațe până te-ai fi calmat. Nu am vrut să îți dau șansa să alegi. Să alegi între mine și inima ta."

 +18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~RomanceWhere stories live. Discover now