Capitolul Douăzeci Și Cinci

3.2K 134 28
                                    

IZABELA MARTINEZ

-Esti prea relaxata pentru cineva care a fost împuscat si rapit.

Am mâinile prinse la spate în cătuse si sunt in ghenunchi pe podeaua rece dintr-o inchisoare veche si parasita cu mult timp in urma daca ma iau dupa mirosul ce persista si imi intoarce stomacul pe dos. Stau cu spatele rezemat de peretele din caramida ce probabil este mucegait, dar in clipa asta e singurul meu punct de sprijin, deoarece rana de pe spate inca nu imi este vindecata complet

-Doar imi imaginez cum iti zdorbesc creierii de barele acestea, fac semn din cap spretevile de fier ce mă separa de nemernic. Nu imi vine sa cred ca eram asa de aproape sa ma marit cu tine.

-Te vei marita cu mine Martinez, indiferent daca esti vie sau te car la altar pe bucatele.

Râd isteric deoarece se pare că habar nu are cu cine s-a pus.

-Scuză-ma ca te gasesc absolut dement. Dar singurul ce va fi facut bucatele si aruncat intr-un sac pe fundul mării vei fi tu, imediat ce scap de aici.

Mă priveste amenintator si isi trece degetul mare peste bărbie avand un aer ganditor.

-Mă gandesc serios să iti cos gura dulceată.

Mârâi enervată și mă ridic în picioare in ciuda slabiciunii ce o resimt in corp. Mă apropii de gratii dar Ethan face o miscare neprevazuta. Deschide usa ce scartaie ca intr-un film horror sibse apropie periculos de mult de mine.

-O să fiu bucuros să te livrez bucata cu bucata iubitelului tău proaspăt revenit din morți, imediat după ce iau ceea ce mi se cuvine.

Înainte sa realizez isi strecoara mâna pe sub fusta pe care o blestem in gand atunci când am decis sa o iau inainte sa fiu externata. Degetele lui intra violent de rapid in miezul meu sensibil si scot un tipat datorita durerii acumulate in vintre. Nervoasă si cu capsa pusă mă retrag doi pasi dupa care ma rasucesc si il lovesc cu piciorul in cap, darâmându-l la pamant.

Fiind luat prin surpindere nu apuca sa imi anticipeze miscarea si ma grabesc spre iesire inainte ca doi oameni de sub comanda fostului logodnic sa imi taie calea.

Firar.

Bratul puternic al lui Ethan ma trage inapoi in celula si ma lipeste violent de perete, iar eu imi stapanesc cu greu lacrimile ce mi se adună in ochi datorită loviturii în dreptul rănii de pe spate. Nemernicul zâmbeste satisfacut si ma trage spre el doar pentru a ma izbi iar de perete si de data asta lacrimile imi parasesc ochii prelingandu-se pe obraji.

-Biata Bela. Ce ai fost si ce ai ajuns. Pacat că ai ales sa pleci cu Olvera altfel ai fi putut avea puterea alaturi de mine. Uită-te numai in jurul tau iubito. Un singur ordin si creierul tau ala destept va fi inprastiat pe peretii acestia putreziti.

Imi adun curajul sa il privesc in ochi si il scuip intre ei dupa care arunc un val de injuraturi si incerc sa scap. Dar palma lui puternica ce imi loveste obrazul si mă face sa imi intorc capul intr-o parte, mă opreste din orice as fi avut de gand sa fac.

-Tarfulită, o să ti-o trag pana mă implori sa te iert iar dupa te voi imparti oamenilor mei pana iti vei ura trupul. Spune-ti ultimele rugaciuni Martinez, diseara iti vei cunoaste sfarsitul, iar dupa te va urma si Olvera impreuna cu toata gloata lui.

Dupa plecarea lui imi permit sa ma preling pe podea si sa dau frau liber emotiilor si incep sa plang de mila mea. Cand am ajuns asa de slaba? Trebuie sa gasesc un plan bun pana cand se intoarce altfel va fi vai de pielea mea. In primul rand, sa imi eliberez mainile....

RAMON OLVERA

Cum adică a luat-o. I s-a urat cu viața. Sunt sigur de asta, imediat ce furnicaturile din corp mi se domolesc inainte sa sparg orice imi cade in cale, ii dau ordinul lui Aleck.

 +18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~RomanceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum