+18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~Romance

11. Intră în lumea mea

 IZABELA MARTINEZ

Am ajuns din nou în această grotă a iadului.
Doar că de data aceasta , nu sunt felul principal printre "aristocrați". Cobor de pe monstruozitatea ce mi-a făcut inima să bată de zece ori mai repede în ultima jumătate de oră. E ultima dată când mă urc pe așa ceva. Două brațe îmi înconjoară talia de la spate, Ramon își sprijină bărbia de umărul meu imediat ce îmi sărută gâtul.

-Pisica are ghearele ascuțite? Sunt mulți motani în seara asta.

-Ar trebui să își vadă de treaba lor, de data asta nu o să ezit să îi lovesc cu paharele în cap.

Mă întoarce cu fața spre el și dintr-o dată devine tandru, îmi sărută buzele a lene în timp ce mâinile lui coboară ușor pe spate până sub curbura fundului. Sunt lipită de el, iar mâinile îi devin din ce în ce mai curioase.

-Va fi o seară lungă iubito. Nu cred că voi trece de ea fără să te ating.

-Am impresia că vrei să mă înfuleci de fiecare dată când mă ții așa în brațe.

Se îndepărtează și mă privește.

-Nici nu ai idee pisic.

Intrăm în infernul desfrâului. Brațul lui Olvera este în jurul taliei mele și privirea lui de, "e a mea, nu o atingeți" întipărită pe chipul lui.

Bărbatul ăsta e al naibii de posesiv.

Barbara este la bar împreună cu Aleck și mă îndrept spre ei, cu "bodyguardul" pe urmele mele. Aleck îmi oferă locul său, iar Olvera se adresează mie și prietenei mele.

-Fetelor aveți grijă, noi vom dispărea pentru puțin timp. Se apropie iar de mine și îmi mușcă buza până sângerează, scot un mic sunet de protest. În una din zilele astea o să și-o ia pentru treaba asta. În special tu. Ai grijă blondino, sau vei vedea tu acasă ce se întâmplă când nu asculți.

-Ești un idiot, nu îmi mai mușca buza, mă doare, nici nu apucă sa se vindece că tu îmi faci iar rană.

Doar ca să mă chinuie, îmi mai mușcă o dată buza, mult mai tare ca dățile trecute, înjur în timp ce el se îndepărtează chicotind.

-Am să te omor Olvera!.

-Sunt nerăbdător să te văd încercând, țipă, vocea lui răsunând prin muzica ce acaparează încăperea și dispare în mulțime.

Rămân singură cu Barbara care îmi aruncă priviri amuzate.

-Cred că tocmai ai devenit desertul lui preferat.

-Ar trebui să se sature atunci altfel o să-l bag în diabet.

Râdem împreună și ne relaxăm, deși în jurul nostru sunt numai oameni de statut înalt, beți sau drogați, care și-o trag pe unde apuc indiferent că e la vederea tuturor sau nu.

O fată se apropie de noi și mă privește ca și cum tocmai a găsit șoarecele prins în capcană.

-Deci tu ești achiziția lui Olvera.

Mă scuzi? Ce a zis? Mă gândesc serios la faza cu paharul și capul tipei din fața mea. Poate îi arăt eu achiziție drept în mutra aia îmbufnată. Este o afirmație spusă pe un ton plin de dezgust, ei, asta îmi mai lipsea. În timp ce în capul meu se dădea al treilea război mondial ca să decid dacă se merită să mă iau la harță cu ea, tipa se fâțâie în jurul meu.

-Nu cred că te-a băgat careva în seamă. Spun în timp ce starea de bine începe să se risipească.

-Nici nu trebuie drăguță, rostește alintul ca și cum ar voma.