Capitolul Douăzeci Și Unu

3.3K 151 30
                                    

IZABELA MARTINEZ

Astăzi este ziua nunții. Ziua mult asteptata de multe fete, dar eu o simt ca pe un blestem. Nu stiu de ce nu reusesc sa simt nici macar un gram de fericire.

-Esti sigura ca faci ceea ce trebuie?Vocea Barbarei imi mai calmeaza nervii intinsi la maxim.

-Da, ii raspund foarte sigura me mine. Asta imi doresc Barb, o viata fara minciuni, o familie, un viitor frumos. Stiu ce gandesti, nu e nevoie sa faci fața aceea la mine. Cu Ramon nu as fi putut sa am asta. Ethan de cand m-a cunoscut, nu a facut nimic altceva decat sa imi faca pe plac. Eu am fost cea care il tot amana. Intr-un sfarsit, tot aici am fi ajuns.

Ea ofteaza. Stiu ca nu imi da crezare. Dar orice dubii as avea, stiu ca asta trebuie sa fac. Din nou, ca intotdeauna, fac ceea ce trebuie.

Rochia mea de miereasa e simpla, contrar asteptarilor viitorului meu sot, am ales-o pe cea mai comoda dintre toate.

RAMON OLVERA

E nebuna daca a mers atat de departe cu nunta ei jalnica. Mana imi este inclestata si firicele de sange se preling din pumnul ce doar cu cateva momente in urma a gaurit peretele clubului.

-Omule ai inebunit? Ma intreaba Aleck.

-Am inebunit, mi-am pierdut mintile omule. Nu suport gandul ca altul o face a lui. O sa il omor doar pentru ca a intrat in viata ei. Il impusc directbin moalele capului.

Ma invart prin camera ca un leu in cusca si mana amicului meu ce imi este asezata pe umar .

-Mergem dupa ea? Spune hotart el.

-Sigur ca da, zic in timp ce imi incarc pistolul.

IZABELA MARTINEZ

Defilez pe covorul rosu, spre noul meu inceput. Toti invitatii sunt cu ochii pe mine dar nu reusesc sa simt nici macar o emotie. Ajung in fața starețului care începe ceremonia.

Un zgomot puternic ca si cum doua masini ar fi facut accident se aude de afara. Sala nunții e cuprinsa de liniste. Arme ce se descarca in dandem rasuna imediat dupa bubuitura puternica.

Toti se grabesc sa vada cauza agitatiei. O iau pe urmele lor dar la o cotitura simt cum cineva ma trage cu putere, in clipa urmatoare un corp masiv este lipit de mine, niste buze flamande le astupa pe ale mele si limba lui cerceteaza gura mea.

Il recunosc din o mie. Ramon chiar nu se poate potoli. Incerc sa-l imping si sa pun distanta intre noi, dar el mârâie nervos si mainile ii ciboara sub fundul meu, ma ridica cu putere dupa care imi incolaceste picioarele in jurul lui. Devine din ce in ce mai posesiv, iar dintii lui imi musca buzele, la fel ca la inceput, nu se opreste pana nu simte gustul metalic de sange.

-Te-as cam lua chiar in momentul acesta, dar nu cred ca invitatii vor finprea incantati de spectacol cand se vor intoarce.

Imi spune in soapta fara sa isi dezlipeasca buzele de ale mele.

Incerc in zadar sa scap din prinsoarea lui ferma. Spre norocul meu se indeparteaza dar ma trage dupa el.

-Ce faci? Imi smulg bratul din palma sa indignata.

El se apropie usor de mine si scoate pistolul ce il avea ascuns la spate, simt țeava acestuia pe tampla mea, după care coboară usor pana deasupra decolteului meu.

Cu o miscare dibace reuseste sa ma puna in genunchi in fața lui, iar teava pistolului este acum indreptata spre fruntea mea.

-Te răpesc. Spune cu vocea sugrumata de dorintă.

 +18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~RomanceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum