Capitolul Patruzeci Și Unu

2.3K 105 30
                                    

RAMON

Tresar simțind o stare inconfortabilă în piept, inima îmi bate cu putere iar ochii îmi sunt umflați, am fața umedă de la lacrimi.

Privesc în încăpere. Totul este în semi întuneric însă vocea glumeață a lui Aleck mă mai liniștește.

-Bună dimineața puiule. Ai dormit bine? Eu unul deja începeam să cred că ți-ai dat duhul în somn.

-Aleck! Taci sau îțibsparg fața. Ce naiba s-a întâmplat?
Vocea îmi e răgușită și încă mă simt buimac.

-Hai sus frumoasa adormită, altfel prinzi rădăcini în patul ăla, ar fi cazul să faci și un duș, ai dormit două zile încontinu. Izabela mai avea puțin până să te facă altar, te-a împopoțonat ca pe un bebeluș.

Aleck râde și e prima dată când scapă că face mișto de mine, îmi iau revanșa mai târziu, vede el....

-Izabela?

Întreb ca pentru mine și îmi vin în minte omaginile cu ea în pat, pistolul și durerea ce mi-a strabătut pieptul din cauza glonțului. Părea prea adevărat.

Mă ridic brusc din pat, dar vederea mi se înegrește și simt cum capul mi se face greu precum o piatră.

-Ramon, ce-i cu tine, unde arde?

Șatenul mă privește ca pe o enigmă, dar eu vreau doar să îmi văd iubita mai repede și să mă conving că am avut doar un coșmar nenorocit.

-Unde e Bella?

-E bine. E cu Barb. Dar tu arăți ca dracu.

Îi ignor aberațiile, știu și eu că arărt ca naiba, tocmai ce am visat că mi-am murit iubita, ce dracu. Trec pe lângă el și mă îndrept spre sufragerie. Pisicuța mea se răsfață cu struguri, în timp ce povestește ceva cu Barbara, iar o asistentă îi desface un fluturaș din mâna liberă.

Mă îndrept spre ea și o iau în barțe ca să o simt, să simt căldura corpului ei, respirația pe pielea mea și buzele moi ce îmi depun un sărut pe obraz. Palma mea se îndreaptă instinctiv spre burta ei, iar palma sa se așează peste a mea.

-Doctorița a spus că afost o alarmă falsă. Copilul e bine, la fel și eu, doar că trebuie să renunț la anumite alimente sau cel puțin să nu mai mănânc dulciuri în exces. Toate astea și cu o plimbare în fiecare zi în aer liber, ar trebui să mă pună cât mai repede pe picioare.

Când îi întâlnesc irișii verzi ca de smarald mă liniștesc, mâna mea îi mângâie obrazul. Am prea multe păcate, iar mâinile îmi sunt îmbibate în sânge. Sunt un egoist crezând că Dumnezeu o să-mi ierte toate păcatele așa ușor. Îmi e frică, ca și consecințe, să nu o pierd pe ea. Am devenit un molâu, în fața ei nu mai sunt cel ce face chiar și șarpele să tremure cu o singură privire.

Pentru ochii aceștia sunt în stare să pierd războaie, să îmi las arma în mâna ei cu țeava îndreptată spre mine. Aș sta ca un soldatîn fața ei, în genunchi și gata să fie persecutat pentru faptul că a părăsit războiul.

Sunt orbit de dragostea pentru ea, ea e focul meu, e călău și îmi e înger.

Dacă nu e ea, sufletul îmi e defect
Înainte de ea, foloseam nepăsarea ca pe un scut, dar nu de când mi-a devenit slăbiciune, dragostea te schimbă, lângă ea simt că pot orice.

E clișeiuc cum tipul rău se îndrăgostește de fata bună. Cum lupul se îndrăgostește de miel.

În urmă cu patru ani, nu voiam să simt iubire, dragoste, atașament, acum cu ea lângă mine, mă întreb cum am putut să traiesc atâta timp fără ele.

 +18 | Delicioasa Mea Victimă | Mafia~Dark~RomanceDär berättelser lever. Upptäck nu