Codul unui gentleman (Publicată)

Capitolul 5

Contrar prezicerilor mele, nu am fost violată. Însă, dacă ar fi să aleg între asta și un discurs din partea mătușii atât de curioase, cred că aș înclina spre prima variantă; în special când îmi simt picioarele de parcă aș fi mers pe lavă încinsă. 

Deși stăm amândouă la aceeași masă, niciuna nu s-a atins de farfuria ei, iar privirea pe care mi-o atribuie îmi face pielea de găină.

— Și, cum a fost prima zi?

Mă uit cu coada ochiului la Amy, neputând să mă decid dacă să-i spun adevărul sau nu.

— Minunat, ridic din umeri și îmi forțez un zâmbet.

— Minți! replică promt.

— Ce te face să crezi asta? 

— Te cunosc, zăpăcito. Nu ești în toate mințile și știu că faci numai prostii. Spune-mi, îți place avocatul?

— Dacă îmi place? Doamne, nu! Asta e prea mult chiar și pentru mine, mă arăt scârbită. Tu realizezi că tipul are aproape treizeci, iar eu sunt minoră?

— Ai grijă, Holli. Nu care cumva să aud că ai sărit pe el și că ai încercat ceva, că o să ai de-a face cu mine, își flutură amenințător un deget în aer, de parcă ar trebui ca asta să mă impresioneze.

Auzi la ea! Să încerc ceva. Ce idee... interesantă, beculețul din tărtăcuță mi se aprinde și știu deja cum o să decurgă următoarea noastră întâlnire.

În ciuda faptului că, carnea e mai mult crudă decât prăjită, continui să mestec, din dorința de a nu fi eu cea care pornește cearta, din nou. 

Relația dintre mine și Amy nu este una excelentă, însă îi sunt datoare pentru o groază de lucruri. Dacă nu ar fi fost ea, probabil că acum m-aș fi aflat într-un orfelinat. După abandonul tatei, și moartea mamei, unica ei soră, Amy s-a oferit să-mi fie tutore, iar odată cu asta, a venit și schimbarea de peisaj. Cu toate că eram doar o mogâldeață de om, Amy m-a luat din Kansas, Missouri, și m-a adus în orașul în care ea locuiește de o viață întreagă, Chicago. Îmi aduc foarte bine aminte că mi-a fost destul de greu să mă acomodez, iar colegii din gimnaziu și liceu s-au dovedit a fi toți niște gunoaie. Majoritatea dintre ei. Am fost și un copil problemă, dacă este să fiu sinceră cu mine însămi. Nu puține au fost dățile în care Amy a fost chemată de director pentru că îmi băteam colegii, băieții.

— Cum este? 

Întrebarea ei mă scoate din reverie și nu înțeleg de prima dată la ce se referă.

— Casa lui, aiurito, își plimbă furculița în aer. Este la fel de mare ca cea a avocaților ălora din filme?

— Și mai mare, o iau peste picior, amuzată de expresia ei.

După trei zile în care m-am dezlipit cu totul de telefon, îmi fac curaj să-l deschid și aproape că sunt nevoită să-mi culeg maxilarul de pe jos. 

Cinci apeluri de la Megan, alte cinci de la Elle și, surprinzător, un apel de la Ray.  

Scrâșnesc din dinți, simplul fapt că îi văd numele trecut în agendă, întorcându-mi stomacul pe dos. Dacă nu era Ray și petrecerea lui idioată, nu aș fi ajuns în închisoare. Și dacă nu aș fi ajuns după gratii, Eric Segal și cu mine nu ne-am fi întâlnit. Acum, nu știu care dintre ei doi e mai nenorocit.

Dar cred că știu care este mai arătos. 

*