LOVE STORY.Slender Man: "Nu ma cauta.Eu o sa te gasesc..."

Clarviziuni Part. 2

-E bine? Stand in beci? l-am dojenit eu.

-Nu cred ca este sigur sa il lasam sa umble liber pe langa tine. Un strain cu puterea de a ridica mortii se arata brusc dupa atatia ani si pretinde  ca este unchiul tau? Te rog... Ceva nu-mi miroase a bine. 

-Si de ce, ma rog, ar minti?

-Nu stiu, Jean, dar nu pleaca nicaieri. Va sta acolo pana cand va marturisi care ii este scopul aici.

-Dar...

-Nu vreau sa aud! Ar fi a nu stiu cata oara cand sunt pe cale sa te pierd, daca banuielile mele se adeveresc, si nu am de gand sa risc. Acum... de ce nu mergem noi sa facem o plimbare si sa ne relaxam putin?

Slender se apropie de chipul meu si-am simtit cum un tentacul imi dezmiarda delicat barbia. Am suras.

-Bine. Merg sa ma schimb.

-Te astept la masina.

-Eu pot sa continui sa beau, tati? l-am auzit pe Jeff cum se prosteste, urmat de un tipat agonic si de rasul infundat al iubitului meu.

Jumatate de ora mai tarziu, eram cu Sebastian in masina, colindand serpentinele intortocheate ale muntelui. Zapada inca nu se topise pe creste. Am tras cardiganul gros mai bine peste umeri si, observand ca-mi este frig, Slender porni caldura.

-Stii, iubito, am un sentiment extrem de neplacut cu privire la acest personaj, Lysander. Iar din moment ce el nu va vorbi, m-am gandit sa intreb pe cineva de incredere.

-Ce vrei sa spui? Pe cine altcineva ai putea intreba?

Zambi si accelera.

-O sa vezi. Tine-te bine!

Masina se opri brusc, insa aluneca si se intoarse 180 de grade din pricina ghetusului. Am lasat un strigat scurt, incercand sa ma tin de tot ce puteam. Sebastian chicoti si scoase cheile din contact, cat timp eu inca ma adunam.

-Pentru ce Dumnezeu ai facut asta?! l-am intrebat, cu respiratia intretaiata si cu inima batand sa-mi sparga pieptul.

-Ti-am spus sa te tii, nu-i asa, mi amor? Batranului tau ii place sa se distreze cateodata.

Iesi din masina si ocoli ca sa vina sa imi deschida portiera.

-Haide, mon amour, imi intinse mana si ma ajuta sa cobor.

Respiratia mea lasa aburi in aerul inghetat. Am tras de cardigan, incercand sa ma incalzesc, mergand la bratul lui Sebastian. 

Inaintea noastra se afla gura neagra a unei pesteri, inalta cat intreaga vila a lui Slender.

-Nu-mi spune ca intram aici.

Sebastian isi puse palma libera peste a mea si ma asigura ca totul este in regula.

Nu stiu cum de era posibil, insa in interiorul pesterii era chiar mai frig. Sebastian scoase doua lumanari groase din buzunarul interior al jachetei si le aprinse cu un chibrit. Imi oferi una si am continuat sa merg alaturi de el spre bezna din inima cavernei. Apa care se scurgea la intervale regulate de pe stalactite ingheta pe podea si ne ingreuna pasii, insa nu ne grabeam.

-De ce nu putem sa folosim lanterna de la telefon? Lumanarile astea nu ajuta foarte mult.

-Pentru ca nu va functiona. Niciun dispozitiv electronic nu functioneaza in pestera asta. Bateria se consuma imediat.

-Ce? am intrebat, asteptand o lamurire care nu avea sa vina. 

-Am ajuns, ma instiinta SlenderMan. Alana! striga, iar ecoul umplu imprejurimile pret de cateva secunde.

-Cine e...

-Sss, ma opri el. Liniste.

Intr-adevar, cateva momente mai tarziu incepura sa se auda pasi dinspre una dintre galeriile inghitite de intuneric. Acestia se apropiara, pana cand in sfarsit am putut observa silueta unei figuri feminine, inalta si subtire, intr-o rochie de un alb spalacit. Silueta inainta pana cand trasaturile sale devenira vizibile in lumina lumanarilor.

-Blestematule... tu esti? pronunta femeia, aproape in soapta. Vocea ei era firava, precum cea a unui copil, insa nu parea sa ii fie frica.

-Sunt eu, confirma Slender.

-Cartile mi-au spus ca o sa vii, spuse ea si chicoti. 

Parea a fi de varsta mea. O fata inalta si neasemuit de slaba, palida ca ceata, cu parul lung pana la glezne, grizonat si ciufuluit. Iar cel mai izbitor lucru la ea... erau ochii. Ochii de un alb laptos, cu gene paradoxal negre ca bezna pesterii in care locuia, si lungi pana spre arcadele orbitelor.

-Veniti! ne spuse si se intoarse catre intuneric. 

Am tacut si l-am urmat pe iubitul meu la brat, insa in tot acest ma intrebam... cum stie aceasta femeie sa se ghideze prin bezna cavernei. Alana ne ghida de-a lungul a ceea ce-mi paru un set nesfarsit de galerii serpuinde, pana cand in sfarsit a,m ajuns in sanctuarul sau: o sala inalta, intesata de candelabre naturale din stalactite, lumanari peste lumanari si tot soiul de obiecte stranii: talismane incropite din oase, recipiente vechi de sticla, al caror continut mi-era un mister, figurine din ceara antropomorfe si pseudoumane... insa atentia noastra a fost numaidecat furata de un pachet vechi de carti, ceva mai mari decat cele de poker. In adevar, acestea abia incapeau in mainile firave ale fetei.

Amesteca minute bune cartile, dupa care aprinse un manunchi de verbina cu ajutorul unei lumanari si trecu pachetul prin fumul rezultat, dupa care il imparti in 3 gramajoare. Incepu sa extraga rand pe rand cate o carte din fiecare si sa le intoarca cu fata in sus. Isi trecu palma peste ele, ca si cand le-ar fi simtit energia, si incepu:

-Te nelinisteste un barbat, Blestematule. Este tanar in aparenta, insa intentiile sale reale si identitatea si le tine tainuite. Vad ca este un barbat puternic... puternic si inzestrat...

Alana ridica o clipa ochii catre Slender, cu o privire ingrijorata.

-Cu magie. Un necromant.

Slender se tensiona vizibil si ofta profund cand mana mea o cuprinse pe a lui.

-Barbatul asta cauta razbunare si este in cautare de mai multa putere. De... ajutor. Din lumea tenebrelor.

-Razbunare pentru ce? am intrebat, fixand-o cand pe Alana, cand pe iubitul meu ingrijorator de tacut.

Alana intoarse ultimele 3 carti si-si duse palma la gura. Un curent puternic dadu tarcoale incaperii si stinse jumatate dintre lumanari.

-Blestematule... el e, asa-i?

Slender ma trase in bratele lui. 

-Nu. El e mort de mult. Dar cred ca... cred ca Lysander e fiul lui.

-L-ai lasat sa-ti intre in casa?! se impacienta fata.

-Ei bine...

-Fugi! Soate-l de acolo! Blestematue, daca reuseste sa deschida Poarta... Fugi! Cine stie ce bestie de dincolo va supune ca sa-si atinga scopul!