Intoarcerea la origini

1.4K 98 30
                                    

BUNA, DRAGILOR. IATA CADOUL MEU PENTRU VOI DE CRACIUN :3 MI-ATI LIPSIT, IMI PARE RAU SINCER CA NU AM MAI POSTAT. SPER CA SUNTETI TOTI FERICITI, SANATOSI SI ALATURI DE CEI PE CARE II IUBITI. VA UREZ SARBATORI FERICITE SI SPER SA NE REVEDEM CAT DE CURAND :*:*:*♥♥♥

Nu-I ca si cum m-as plange de viata pe care o am...sunt fericita si recunoscatoare pentru tot ce am primit, pentru tot ce am aflat.

Locuiesc intr-o padure, intr-un conac spatios, cu un psihopat-criminal in serie si o creatura care-mi este...um...iubit... Viata mea nu e tocmai obisnuita, iar povestea mea de dragoste nu e un clasic Disney, si nici nu se aseamana cu vreunul...sau daca stausa ma gandesc mai bine, e putin din toate: Frumoasa si Slender Man, Frumoasa din padurea lui Slender Man...Printul-fara-Chip (mda, saruta broasca, saruta-l pe slender...oricum se transforma in print).

Oricum, suntem 3 minti bolnave, dintre care, paradoxal, cea mai normala si umana e cea a inumanului, a lui Sebastian...d e exemplu,el vede faptul ca m-am indragostit de el ca pe ceva anormal, eu ca pe ceva firesc...si nici nu mai e nevoie sa pomenesc de Jeff,  al carui neuron e scrantit de multi ani...totusi, nu da semne sa se stinga...

Poveste lunga, pe care deja o stiti. Dupa cateva stamani de tratament si izolare in casa, Slender s-a hotarat intr-un final sa imi dea drumul in lume, si cum altfel sa iti reincepi viata decat cu o urmarire in padure? Ei? Sugestii? Da, asa credeam si eu... Oh, dar cum INCA impartim casa cu un retardat... -Slender: Nu pentru multa vreme...mmmmh... Jean: Slendy, out! Eu povestesc! *giggle*-...nu se putea ca dimineata de 23 decembrie sa fiebuna normala. E vreodata ceva normal aici?!

-Jeeeeeeffreeeeey!!! se auzi strigatul tunator al lui Slender Man cand isi deschise usile dressing ului.

Cu o mana tinand prosopul alb infasurat in jurul braului, iar cu cealalta usa incaperii, Slender Man incepu sa fiarba tot mai tare cu fiecare secunda, privindu-si hainele...patatate toate cu vopsea verde si rosie proaspata, ce inca picura pe covorasele albe si negre, pufoase de pe parchet.

-Ceeee? urla Jeff de la parter, cu gura pe jumatate plina de inghetata , aruncandu-si cutitul in masa de nervi. Nu suporta ca cineva sa ii spuna intregul nume, iar cand venea din partea lui Sebastian,  stia ca daduse de naiba.

Se sterse la gura cu maneca hanoracului si se ridica de pe scaunul de lemn, care scartai ingrozitor pe gresie.

Jeff se indrepta cu pasi lenesi spre scara in spirala ce ducea la etaj, bombanind in tot acest timp ceva injuraturi...

-Jeee...!

-Vin acum, mai taci ca te-am auzit din prima, omule! racni Jeff, sarind peste cateva scari, din trei salturi ajungand sus, in fata usii camerei lui slender.

Trantind usa intredeschisa de perete cu piciorul, cu ambele maini in buzunarele hanoracului alb, intra in incaperea monstrului.

-Ce vrei?

-Jeff, iti sugerez insistent sa fii atent la ton..in momentul de fata depun un MARE efort ca sa nu te decapitez, marai Slender Man, fara sa se intorca inspre criminal, inca neputand sa isi ia ochii de la dezastrul din fata sa. Asta e ultima picatura, Jeff. ULTIMA GLUMA AFURISITA PE CARE TI-O MAI INGHIT!

-Despre ce gluma vorbesti, lungane?!

-Jeff, nu te juca cu nervii mei...

Jeff incepu sa rada incet, apoi tot mai tare, rasul lui isteric invaluind tacerea din casa.

O duzina de tentacule se zbateau deja in spatele lui Sebastian, pregatite sa il insface si sa il sfartece pe psihopat, cand am pasit in camera.

-Buna dimineata si voua, dragilor, am spus eu cascand si intinzandu-mi bratele deasupra capului.

LOVE STORY.Slender Man: "Nu ma cauta.Eu o sa te gasesc..."Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum