LOVE STORY.Slender Man: "Nu ma cauta.Eu o sa te gasesc..."

Teya-"Ei toti raspundeau chemarii lui Slenderman..."

*JEAN P.O.V.*

In aceeasi seara,eu si Jeff am parasit padurea si am decis sa pornim spre oras. In timp ce mergeam de-a lungul autostrazii,am inceput sa vorbim...Inca ma intrebam daca facusem ce trebuia parasindu-l pe scumpul meu Sebastian...oare il voi mai vedea? Oare voi mai avaea placerea de a-l saruta si de dormi in bratele lui. Incercam din greu sa suprim acele ganduri si emotiile cauzate de ele. In schimb,ma concentram pe spusele lui Jeff:

-Nimeni nu stie ce e el...nimeni din cei care l-au vazut fata in fata...sau care au aflat vreun secret de-al lui...nu s-a mai intors sa povesteasca. E un monstru in ochii celor normali.

-Normal e un termen vag...

-Stiu asta. Si tu stii asta. Dar vezi,Jean...diferenta dintre noi si ei. Ei cred ca sunt normali,pentru ca ne depasesc numeric...pentru ca traiesc vieti aproape identice,pentru ca se agata de rutini,Jean. Pentru asta ne numesc pe noi ciudati,nebuni,monstrii. Anormali.

Am dat din cap aprobator...dar eu si Jeff nu ne priveam. Contemplam asfaltul,masurandu-ne pasii,potrivindu-ne ritmul...

-Traim in lumi diferite fata de ei...asta e. Oamenii sunt...doar niste copii ieftine. Se copiaza unii pe altii. Sunt limitati,sunt...sunt controlati,li se impune un fel de a fi,dar ei isi spun liberi si accepta totul...CUM?! Cum poti sa accepti sa iti fie controlata viata? Daca macar ar accepta...nu,daca macar s-ar gandi o secunda la...la posibilitatea de a vedea inafara micului lor glob in care sunt inchisi...izolati. Daca ar putea cunoaste lumea in care traiesc si ar trai dupa propriile reguli...

-Ar fi haos.

-Oare?

Mi-am intors privirea spre el iar vantul imi sufla cateva suvite pe fata. Le-am dat la o parte,asteptand ca el sa isi continue ideea. Ma intriga felul lui de a gandi. Nu mai intalnisem partea asta a lui Jeff pana acum. Il credeam doar un adolescent psihopat...aparentele,Jean. NU fi o incuiata! Nu fi ca ei!...

Jeff continua sa mearga cu mainile in buzunar,lovind cu piciorul pietricelele de pe jos,privindu-si Conversii negri...

-Noi toti venim din haos. Si traim in haos. Ce e mai exact ordinea? Ce e haosul? Care din care deriva? Nu cumva e acelasi lucru? Te-ai intrebat asta vreodata,Jean?

Am tacut...l-am lasat sa continue. Ma ducea intr-un nou univers. Ma captiva lumea din capul lui. Oare momentul in care innebunise sa fi fost momentul in care a inceput de fapt sa traiasca constient? Si de parca mi-ar fi citit gandurile,a continuat:

-Imi amintesc vag uneori de parinti...obisnuiam sa mergem la biserica impreuna in unele duminci. Ascultam predicile...si mi se parea ca ei sunt cei nebuni,nu eu. Era de exemplu...crearea omului. Si felul in care au fost pedepsiti pentru ca au capatat cunoastere. Mi s-a parut atat de absurd...si m-am gandit ca inca de la inceput,noi nu am fost creati sa fim liberi. Dar putem sa ne eliberam. Bine,si libertatea are pretul ei. Cum ar fi faptul ca trebuie sa te obisnuiesti sa fi marginalizat si tratat ca un tradator,ca un animal.  Asta e una dintre cele doua lumi: lumea oamenilor "obisnuiti". Controlata pana in cel mai mic detaliu. Si apoi e lumea noastra...diferita. Fiecare e unic in felul lui. Nu exista reguli,dar platesti atunci cand te amesteci in regulile normalului. Trebuie sa inveti sa te adaptezi. Supravietuirea inseamna adaptare. Depinde de tine cum le faci pe amandoua...

Mai aveam in jur de doi kilometrii pana in oras si l-am rugat pe Jeffrey sa imi spuna tot ce stie despre Sebastian. Surase si se opri in drum o secunda. Isi puse gluga in cap,iar profilul lui se intuneca si mai mult,intrucat isi tinea si privirra in pamant,probabil obisnuit fiind sa mearga astfel cand se amesteca cu cei normali... Cand am pornit iar,incepu sa imi relateze:

-Pe Slender l-am cunoscut cam la un an dupa ce am fost dat in urmarire. Eram un novice,dar nebunia si instinctul de supravietuire m-au impins sa continui,sa nu renunt. Stiam ca imi va fi greu. Foarte greu. Alergam de besmetic pri padurile astea,ma durea capul ingrozitor...pe atunci inca ma obisnuiam cu ideea ca nu ma pot intoarce si ma imbatam in fiecare sera,ma faceam manga...ma mir si acum ca am reusit sa alerg in seara aia,spuse incepand sa rada...acelasi ras isteric,subtire,caracteristic lui.