Criminalul care sunt...

2.1K 123 16
                                    

Am zambit, adancindu.mi ghearele lungi, albe, incovoiate in scoarta, arzand de nerabdare. Atia ca sunt acolo, dar nu ma vedea. Imi intinsesem trupul, camuflandu.ma perfect in decorul padurii..

Eram din nou la vanatoare!

M.am furisat tacut in spatele tinerei de 15 ani, mai aproape decat ar fi putut crede... sangele ii gonea prin vene la propriu, inundandu.i corpul cu adrenalina...

Era mult prea usor. Corpul ei lucra cu mine impotriva propriei fiinte, de parca ar fi primit moartea cu bratele deschise.

Inima I se zbatea incapabila sa faca fata fluxului constant si covarsitor de adrenalina. Ochii ei priveau in aproape toate directiile, cautand pericolul pe care nu trebuia sa il vada. Doar in spate nu ar fi privit, ca si cum ar gi fost constienta in afancul ei ca eram acolo...

Deodata, inspira profund si expira treptat, pregatindu.se sa se infatiseze destinului ei crud dar iminent. Incordata pana la extrem, se intoarse si inmarmuri.

Ma privea naucita. Un fior o facu sa trepideze de sus pana jos,oxhii ii ramasera fixati asupra chipului meu gol.

Buzele I se deschisera si formara tacute un "te rog" jalnic, ncare iesi doar ca un scancit gatuit.

Stia ca nu mai are nicio sansa. Creierul ei se obisnuise cu ideea, abandonand orice gand referitor la fuga sau aparare. Devenise cu totul pasiva. Se uita la mine, asteptandu.si sfarsitul.

I.am intins o mana, iar pasii o dirijara inspre mine, incet dar sigur. Corpul ei vulnerabil de muritoare abandonase in mod incontestabil lupta. Nu se mai impotriva, dar oricum I.ar fi fost imposibil, inca de cand ma privise pentru prima oara, caci la primul contact vizual imi daruise practic intreg controlul asupra fiintei ei.

Nu apuca sa ma atinga, intrucat unul dintre tentaculele mele ii patrunse abdomenul cu usurinta, ceea ce o determina pe fata sa se inconvoaie, sangele tasnind cu inversunare, bpatand solul si frunzele moarte, ninrosind cu o pata ce continua sa se extinda tot materialul sfasiat ce ii mai acoperea trunchiul.

Apoi, condus de acel sentiment salbatic si incontrolabil, acea sete mistuitoare de a vatama si de a provoca durere, mi.am strecurat membrul prin corpul ei, nsfartecand cu nepasare fiecare vas de sange, fiecare nerv, simtind cum se intindeau si se rupeau sub presiunea neintrerupta. Acea dorinta sadica... sangele picura si se prelingea pe tentaculul meu, lucind, scurgandu.se pana ce toata caldura ii disparea.

Cateva coaste trosnira, sfarmandu.se, formand aschii care la randul lor vatamau interiorul in adaos. Sunetul lor rupandu.se era asemanator celui scos de crengile uscate atunci cand se rup, pentru mine fiind o melodie suava ce imi mangaia auzul si imi intarata pofta de nesatisfacut.

Intr.un sfarsit am ajuns la inima ei. Varful tentaculului meu o atinse, la inceput incet, delectandu.se cu vibratiile emise inca de organul care parca nu voia sa capituleze.

Subit, am strans.o si mi.am tras membrul afara, lasand corpul fara vlaga sa cda cu greutate pe pamant.

Mi.am privit premiul. Micuta inima nu incetase sa se zbata nici chiar dupa ce fusese despartita de trup. Se lupta pentru viata. Am ramas sa o privesc insangerata pana ce a incetat sa mai bata.

Apoi am ingasurat.o in intregime, protector cu tentaculul, dupa care am strans.o cu toata forta, zdrobind.o, fara sa arat pic de compasiune.

Mi.am indreptat atentia iar spre corpul fetei. L.am prins cu trei dintre tentacule, apoi m.am ridicat pana deasupra coroanelor copacilor.

Zarind o ramura mai uscata cu varful ascutit si fara frunze, I.am spus adio trupului fara viata si l.am infipt cu putere pe creanga moarta de asemeni.

Sunetul scos de lemn patrunzand prin carne ma facu sa rad.

Vanatoarea imi aducea parca tot mai multa multumire cu fiecare ucidere...

Mai tarziu in acea seara, I.am simtit prezenta ei: Jean.

LOVE STORY.Slender Man: "Nu ma cauta.Eu o sa te gasesc..."Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum