LOVE STORY.Slender Man: "Nu ma cauta.Eu o sa te gasesc..."

Cu mainile patate de sange, dar suflet inca pur- Petrecerea

Jeff P.O.V.

-Te-ai diatrat, printeso? Mie asa imi pare...I-am spus eu lui Jean, ai carei obraji erau murdari de sange, asemeni mainilor.

Picaturi rosii cadeau cu zgomot pe parchet de pe varful cutitului ei si de pe degetele mamei Ginei.

-I-ai ucis, iar eu care credeam ca te simti vinovata! Am spus, razand cu pofta.

Jean avea insa aceeasi privire inocenta ca de obicei, cu toate ca stiam ce monstru se ascunde sub acea masca.

"Am creat un monstru, un monstru exact ca mine si ca Slender Man. O voi lua sub aripa mea...o voi invata tot ce stiu pe draga noastra Jean."

Ea se uita la mine si zambi cu amar.

-Nu m-am putut controla, e doar...doar...

-Shshshhh, gata, nu e nevoie sa dai nicio explicatie. Vino aici! I-am spus stergandu-I sangele de pe obraji cu podul palmei. Te-ai descurcat grozav, Jean, chiar mai bine decat ma asteptam.

Buza inferioara ii tremura, iar ochiince se uitau in gol incepura sa sclipeasca.

.-Jean, nu plange, nu plange! E bine, chiar nu ai niciun motiv ca sa plangi, uita-te la mine!

Isi ridica barbia, dar nu si ochii, nu, ii tinea inchisi...

-De ce ai plange? Am intrebat-o confuz.

Ea isi duse mana la gura ca sa opreasca suspinele si se strofoca sa isi revina.

-E...nu e, nu e nimic. Nu e nimic, spuse inghitindu-si lacrimile, scuturandu-si capul.

Ofta, apoi ma fixa cateva momente si zise:

-Mai vreau!

Am chicotit si I-am prins mana, tragand-o dupa mine.

In acea noapte, Jean a fost foarte tacuta, dar genul de om care tace si face. A ucis mai bine de 20 de persoane si nu se uita o clipa inapoi. Tot ce spunea era ca mai vrea, iar eu am asistat-o la fiecare crima, incurajand-o, spunandu-I cat de bine se descurca.

Avusesem dreptate, se parea ca in Jean exista o ucigasa...

Cand ne-am intors acasa, era in jur de ora 3 noaptea, iar norii se stransesera pe cer, acoperind luna, intunecand padurea mai mult.

Jean urca in viteza treptele, mai energica si mai agitata ca oricand, de parca nu facuse nimic care sa o oboseasca pana atunci.

Intra in camera lui Slender man, unde gasi patul gol, facut, si un bilet destinat ei pe perna. Il apuca si il citi cu sufletul la gura.

"SCUMPA MEA JEAN,

NU AM CUVINTE SA ITI MULTUMESC PENTRU CEEA CE AI FACUT. STIU CAT DE GREU TI-A FOST, DAR NU ITI FACE PROBLEME. SUFLETUL TAU NU ESTE PATAT, INTRUCAT AI FACUT TOTUL DIN DRAGOSTE.

IMEDIAT CE AM PRINS SUFICIENTA FORTA, AM PLECAT SA VANEZ DIN NOU. NU STIU SA ITI SPUN CAND MA VOI INTOARCE, DAR CAND O VOI FACE, VOI FI BINE SI NU TE VOI MAI PARASI VREODATA.

TE ROG SA NU TE INGRIJOREZI. SUNT MEREU CU TINE IN INIMA TA. TE IUBESC, AL TAU SLENDER MAN"

Cand am urcat si am ciocanit in cadrul usii deschise, Jean era in patul lui Slends, tinand la piept un bilet si camasa lui sfasiata.

-E totul bine aici? Am intrebat sprijinindu-ma de perete, cu mainile in buzunarele hanoracului si picioarele incrucisate.

-A plecat si nu spune cand se va intoarce.

-Asta-I grozav, inseamna ca e bine.

-Nu stim sigur, spuse Jean si se ridica. Poate fi inca slabit, daca il va rani cineva? Daca I se face rau? Daca..,