Azireea
~~~
"Iar după ce furtuna din suflet se va domoli, liniștea apăsătoare a cerului va domni și va aduce soarele înăuntrul nostru."
— Iar asta ar trebui să ajungă pentru dimineața asta, spun și așez pixul pe noptieră, ridicându-mă de pe pat.
Îmi așez mai apoi cu grijă carnetul "de suflet" pe unul dintre rafturile bibliotecii mele și zâmbesc slab. Chiar dacă nu am reușit să scriu mare lucru azi, mă bucur că am scos — chiar și cu forța — câteva citate din creierașul meu. Nu este cine știe ce minunăție, dar merge, cel puțin pe azi. Am avut zile în care nu am fost capabilă să scriu nici măcar un cuvânt, deci este binișor.
Nu există o oarecare linie atunci când vine vorba despre numărul de cuvinte per-zi. Sunt zile și zile, unele mai bune, altele mai rele. Uneori am inspirație și îmi pot lua cu greu degetele de pe tastatura laptopului, iar de alteori nu mă simt în stare nici măcar să scriu niște amărâte de citate, deci nu mai are rost să vorbesc despre vreun capitol.
Separ de obicei citatele față de capitolele unei cărți destul de sugestiv. Pentru citate, sau pur și simplu niște idei aleatori pentru diferite ploturi, folosesc carnețele. Obișnuiesc să le numesc "mantre de suflet", fiindcă pentru mine, se aseamănă unor formule magice prin care scap de stres și de toate gândurile inutile din minte. Laptopul îl folosesc pentru a scrie capitolele cărților, ca mai apoi să le salvez pe toate în documente și să le deschid, când nu am pic de inspirație.
Scrisul pentru mine a devenit de ceva timp medicamentul inimii și pansamentul sufletului. De câțiva ani este singura metodă prin care îmi pot lăsa durerea sau frustrările să se scurgă, odată la contactul degetelor mele cu tastatura lui Mike — așa mi-am numit laptopul, nu este nimic ciudat. Am început să scriu în urmă cu exact un deceniu, încă de când aveam doar șapte ani și câțiva dinți lipsă — da, am fost știrbă mai mult timp decât aș fi vrut. Chiar dacă la început totul a fost doar din distracție, de-a lungul vremii, a devenit ceva mai mult. O cale de a evada, de a mă ascunde. Dar cu toate astea, nu am avut nici măcar până în ziua de astăzi curajul, de a încerca să dau telefon vreunei edituri, pentru a trece la un alt nivel, cu pasiunea mea. Nu sunt suficient de sigură pe mine, cu toate că mama și Ava, prietena mea cea mai bună, mă asigură de fiecare dată, că sunt extrem de talentată.
Poate într-o zi, îmi voi aduna curajul. Dar deocamdată prefer ca lucrările mele să rămână cu Mike. Sunt mai mult decât în siguranță cu el. Mi-a fost loial de mai bine de patru ani la rând, și-a dovedit loialitatea.
— Azireea! Micul-dejun e gata, coboară!
Aud vocea mamei și mă trezesc din starea de visare, ca mai apoi să îmi iau papucii de casă de lângă pat, pentru a coborî la parter. Simt o durere ușoară de stomac, dar dau vina pe faptul că nu am mâncat de aseară, și o ignor. Casc și ies din camera mea, notându-mi în minte să mă spăl pe dinți imediat după ce mănânc.
Cobor scările și strâmb din nas atunci când le aud cum scârțâie. Nu pricep ce naiba au împotriva mea, am slăbit vreo cinci kilograme în ultimele săptămâni, atunci de ce dracu se revoltă?
— Neața mamă, îi urez femeii de la masa din bucătărie, ca mai apoi să zâmbesc scurt și să mă așez lângă ea, pe scaun.
— Neața, spune la rândul ei, ca mai apoi să se uite pe ceasul încheieturii drepte. Trebuie să merg la muncă, ai bani în sufragerie, îți poți comanda ce vrei, replică și apoi mai ia o gură din paharul de suc.
أنت تقرأ
Kenrad/ Praf de minciuni
العاطفية||dragoste||dramă||ficțiune adolescenți|| comedie romantică|| Ce se întâmplă atunci când un moment nepotrivit, aduce două persoane laolaltă? Dar atunci când două suflete, ajung să se cunoască forțat? Două persoane care nu își doreau nimic al...
