Kenrad/ Praf de minciuni

Capitolul 14: Acel specific "special "

     Kenrad

~~~

      — Sigur ești bine? întreabă din nou blondul, iar Azireea doar își dă ochii peste cap.

      — De câte ori vrei să îți repet? Mi-a fost prea lene să vin, de aia am lipsit ieri! răspunde fata de lângă colegul meu de bancă, iar eu mă abțin din a o privi cu subînțeles.

      Nu ai venit fiindcă ți-a fost lene? Atunci de ce erai în starea aia? Plângeai de plictiseală?

     — Nu mă poți învinovăți! Știi cât de mult mi-ai lipsit? O zi fără tine e tortură curată! Alexander exagerează, iar eu observ imediat cum prietena lor brunetă, își întoarce privirea la mâncarea din farfuria sa.

      Deja devine insuportabil chiar și pentru mine toată treaba asta. Idiotul ăsta blond chiar nu își dă seama cât de mult o rănește pe Ava, în timp ce se dă la Azireea? Și chiar nu pot pricepe de ce nu renunță naibii. Blonda mi-a spus că a fost mai mult decât sinceră cu el, spunându-i nu doar o singură dată, că îl vede doar ca pe cel mai bun prieten al ei. Totuși, există fenomene încăpățânate precum el. 

      — Cu siguranță Ava ți-a ținut companie! încearcă Azireea să o bage și pe bruneta de lângă mine în discuție, în timp ce Ava doar zâmbește slab.

      — Nu e același lucru, Reea, intervine în sfârșit și fata de lângă mine. Nu am cum să îți țin locul, mai ales când vine vorba de Alex, continuă pe un ton ce pare a fi glumeț, dar atât eu, cât și blonda știm de fapt că nu este nimic altceva, decât plin de regret și lucruri nespuse.

     Pun pariu că regretă faptul că s-a îndrăgostit de blondul orb din fața mea. Adică... cum e posibil să nu realizeze ceea ce simte, mai ales de atât de mult timp? Eu îi știu de foarte puțin timp, dar mi-am dat seama deja.

      — Are dreptate! Nimeni nu îți poate lua locul! Alex spune și îi mângâie mai apoi părul blondei, iar eu simt nevoia să îmi dau ochii peste cap, exact cum a făcut Azireea acum câteva minute.

     Da, asta chiar devine mai mult decât enervant.

      — Mi-am adus aminte că am de returnat o carte la bibliotecă, o aud pe Ava și îmi întorc privirea la ea. Nu vreau să uit din nou, așa că ar trebui să plec acum. Ne auzim în pauza viitoare, spune mai apoi și se ridică cu un zâmbet de pe scaun, iar Azireea o privește de parcă s-ar simți mai mult decât vinovată.

     Nu e vina ei. Chestia dintre cei trei este destul de încurcată, de parcă ar fi vreo dramă coreeană de buget: toți trei sunt prieteni buni, toți trei se plac unul pe celălalt. De fapt, Ava îl place pe Alexander, el pe Azireea, iar blonda nu place pe nimeni. Cel puțin, așa cred eu. Nu că mi-ar păsa sau ceva.

     — Vin cu tine! Chiar voiam să împrumut o carte pentru ora de biologie! Azireea spune și încearcă să se ridice, dar blondul de lângă el, îi prinde încheietura, oprind-o.

      — O poți face mai târziu! Stai cu mine acum! Pauza se termină în câteva minute, se plânge colegul meu de bancă, iar de data asta, nu mai mă pot abține și îmi dau ochii peste cap.

      El chiar se crede vreun personaj principal dintr-o kdramă ieftină? Nu prea l-aș alege ca protagonist, sincer să fiu.

      — Alex are dreptate, poți sta cu el. Nu știi cât de enervant a fost ieri, când ai lipsit! se preface amuzată Ava, ca mai apoi să își îndrepte vocea. Ne vedem, pa! 

     Nu mai așteaptă ca vreunul dintre noi să o salute în schimb, ci pleacă pentru a nu mai fi prinsă la mijloc între băiatul pe care îl place, dar și prietena ei cea mai bună.