Crăciunul țese de toate: înțelepciune, fericire și iubire. Însă, mai țese câteodată și nervi duși la extrem de către unii idioți care se cred mari și tari, dar până la urmă devin niște molâi în fața noastră, a fetelor.
Asta este povestea mea, a lui...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Idee minunată? Poate pentru ea o fi, dar pentru mine?
Chiar dacă Kamron umblă ca un bezmetic prin mintea mea, nu cred că alegerea potrivită este să merg de Revelion tocmai în Alaska. Nu am călătorit cu avionul pentru o distanță atât de mare, iar frica mea de înălțimi mă face să mi se zbârlească și acum pielea de pe mâini.
Oh, Doamne! Uitasem complet că mâna sa mare o căptușește în continuare pe a mea, lăsând ca trupul meu să simtă aceeași căldură binevoitoare. Nu ezit să mi-o sustrag dintr-a sa, dar parcă începe să mă furnice la ideea că ar trebui să-mi spun punctul de vedere și să-i confirm prietenei mele că n-am de gând să zbor kilometri întregi spre zona aceea friguroasă.
Dacă voi ajunge să mă cert cu Kam și pe acolo, mă voi trezi dormind într-un iglu. Poate chiar cu niște eschimoși.
— McKenzie..., mi se pierd cuvintele și un oftat îmi părăsește buzele, în timp ce ochii lui albaștri mă sfredelesc și mă intimidează în același timp.
Drăcia naibii! Kamron King, mută-ți ochii în al parte înainte să o fac eu!
— Eram sigură că vei vrea să refuzi, dar își dau și băieții cuvântul că e totul în regulă. Nu, băieți?
Îmi întorc irisurile către fiecare dintre ei și cel mai mult stau cu ei pironiți pe incredibilul uriaș. Mă chibzuiesc cu greutate să-mi sustrag mâna și să-mi las baltă băutura caldă, îndesând-o în buzunarul de la haina îmblănită pe interior.
— Exact! aprobă Jaxon și îmi oferă un zâmbet de asigurare. Eu și Kam obișnuim să mergem de cel puțin trei ori în an în Anchorage, iar iarna e cea mai de vis priveliște. Nu vrei să ai șansa de a vedea aurora boreală pe timp de noapte?
Agh! Jur că Jaxon e la fel de convingător ca oricare dintre ceilalți doi, aproape reușindu-i să mă manipuleze și să răspund prompt.
Cine nu ar vrea să vadă aurora boreală? E cel mai minunat fenomen al naturii privit din Alaska. Am reușit să vizualizez asta doar în anumite documentare, dar să o văd pe viu...
Toți se uită în continuare și își mijesc ochii, dar chiar dacă aș vrea să particip la cea mai posibil grozavă noapte dintre ani, nu am răspunsul cu mine acum.
Nu știu dacă să accept sau nu. Ar fi oportunitatea mea să mă lecuiesc de tot ce mă înconjoară în Aspen, lăsând baltă cele mai ucigătoare clipe ale mele. Totuși, mama ar însemna să rămână de una singură, iar eu mă simt îndatorată să petrec ultimele clipe din vacanță alături de ea.
Apoi mă voi întoarce la viața mea plictisitoare din Denver, străduindu-mă să afișez zâmbete pline de căldură către toți oamenii ce vin să viziteze muzeul.
Mi-am făcut-o cu mâna mea, atunci când am ales să mă debarasez de Aspen și să-mi iau inima în dinți cu aprobarea părinților. Nu mă plâng prea tare, dar parcă aș vrea să mă reîntorc aici dintr-un motiv anume.
