Crăciunul țese de toate: înțelepciune, fericire și iubire. Însă, mai țese câteodată și nervi duși la extrem de către unii idioți care se cred mari și tari, dar până la urmă devin niște molâi în fața noastră, a fetelor.
Asta este povestea mea, a lui...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Totuși, să le văd prezența timp de o săptămână, încontinuu, îmi provoacă o stare de incertitudine. Răvașul acela mi-a adus câteva momente plăcute, dar de acum aș zice că se schimbă foaia.
— Nu cred că am să pot să fac asta.
O spun dintr-odată și realizez că stric bunătate de seară, care debutase cu mine și Kamron în mașină sărutându-ne.
Nu pot să nu mă uit spre ei, să le văd acele priviri care îmi dau subit fiori pe șira spinării. Atât Demetrius, cât și Stassie se uită de parcă ar vrea să ne vadă pe amândoi în suferință. Vacanța care trebuia să fie una dintre cele mai bune începe să devină pentru mine ceva lipsit de vlagă, dar dacă va fi să nu o iau la fugă și să le dau satisfacție, am s-o fac doar pentru Kamron.
— Nu poți face, ce? mă întreabă la rândul său și îmi rotește cu brațele corpul, acum fiind cu fața spre el și văzându-i crisparea.
— Ei doi...
— Ei doi se pot duce dracului, mă înțelegi? Dacă stăm și le dăm satisfacție nu facem nimic altceva decât să-i lăsăm să câștige. Asta îți dorești, Baylee?
Cum am devenit deodată atât de nesigură pe mine? Mai înainte eram pregătită să-i țin piept lui Stassie și să nu-mi arăt slăbiciunile în fața sa.
— Bineînțeles că nu-mi doresc, Kam. Vreau să fiu liniștită și să putem să ne oferim această șansă despre care am discutat adineauri amândoi.
Vorbele mele îi aduc un zâmbet timid pe buze și apoi îi simt palmele lipindu-se domol de obrajii mei, urmate de un sărut lung și apăsat pe frunte. Nu se află din nou peste buze, dar se simte la fel de bine și tind să cred că cineva își înfige o unghie în piele de ciudă. Exact ce-mi doream...
— Atunci dă-i naibii și ignorăi. Eu deja nici nu mă mai gândesc la cei doi.
Cât îmi place de Kamron. Nu se lasă afectat de ceea ce vede și de cele întâmplate în trecutul său. Îmi place la nebunie și faptul că îmi oferă dintr-odată doar mie atenție și vrea să mă facă fericită, restul parcă nici nu s-ar afla în aceeași încăpere cu noi.
— Haide să rezolvăm cu pașapoartele și apoi cred că ne putem îndrepta spre securitate. Apropo, ți-e foame?
Ce grijuliu e și mă întreabă de parcă ar avea idee că stomacul meu ,,dansează" dintr-odată lambada de foame.
— Da, dar am să merg eu să iau o gustare. Crezi că poți merge să stai la rândul de la ghișeu? Deja restul sunt acolo.
Indic către ceilalți prieteni ai noștri și chiar dacă stau cu spatele la noi, tot îmi pot da seama că sunt ei. McKenzie poartă roz și arată de parcă a vomitat păpușa Barbie pe ea.
— Sigur! aprobă și prinde cu o mână mânerul bagajului meu. Aș putea trece și de coadă. Ar crede cu toții că sunt vreun paznic pe-aici.
Ochii mei se ridică până dau de privirea lui, care e la o înălțime ce parcă îmi dă fiori. Când am intrat în în aeroport, mulți ochi s-au îndreptat spre noi și s-au uitat de zici că eram Stan și Bran. Ceea ce, deloc neașteptat, așa pare. Excepție faptul că uriașul de aici n-are burtă, iar eu nu am părul scurt și joben sau ce pălărie o fi avut pe cap.
