Crăciunul țese de toate: înțelepciune, fericire și iubire. Însă, mai țese câteodată și nervi duși la extrem de către unii idioți care se cred mari și tari, dar până la urmă devin niște molâi în fața noastră, a fetelor.
Asta este povestea mea, a lui...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Oare de ce am trăit cu impresia că va accepta să vină în Anchorage?
Era la mintea cocoșului că va spune nu și se va duce departe de mine, doar e Baylee Hewitt.
A fost ușor ca prietena ei să accepte, deoarece noi ne cunoaștem de dinainte. Plus de asta, Jaxon pare să fie absorbit de ea și faptul că va veni în Alaska e cel mai bun cadou pe care l-a primit el de Crăciun, anul acesta.
Aș vrea să fiu la fel de entuziasmat ca și el, dar nu pot la gândul că Baylee nu va veni și nici că Stassie o va face mai mult ca sigur.
Încă avem prieteni comuni, iar faptul că mai este și Jax la mijloc face situația să fie și mai încurcată. Ce tupeu pe ea să-mi scrie mesaj, de parcă acum sunt mult mai accesibil pentru ea decât eram înainte. Dar sigur o face și pentru că e micuța Baylee la mijloc, iar ei îi face o deosebită plăcere să vrea să o distrugă.
Nu înțeleg de unde e răutatea asta, care n-ar trebui să existe pentru că ,,piticul de grădină" nu pare a fi genul care să se implice în probleme.
În clipa în care prezența ei nu s-a mai simțit, am devenit oarecum îngrijorat și voiam să o iau pe urmele sale, să fim doar noi doi. Nu știu ce este în sufletul și interiorul minții sale, dar aș da orice să pot pătrunde acolo și să știu că mă aflu și eu pe undeva rătăcit.
Când mi-am postat mâna peste a ei am simțit că locul meu ar putea să fie doar alături de aceasta. Nu dau doi bani pe faptul că ne știm de aproximativ o săptămână, deoarece încercarea moarte n-are și nu aș fi îngrijorat vreo secundă de cum ar evolua lucrurile între noi.
Oricum, deja sunt de părere că sentimentele mele se află la un nivel destul de înalt, din moment ce mă gândesc aproape în fiecare minut al vieții la cum aș vrea să o arunc în zăpadă, să-mi presez trupul puternic de cel firav și să o sărut adânc pe buzele ce mă ademenesc.
Nu sunt îndrăgostit, e prea devreme pentru a mă pronunța în felul acesta, dar simt că vreau să o cunosc mai mult și să încercăm să ne acordăm o șansă.
Odată ce fiecare dintre noi ne-am răsfirat, am plecat către jeep-ul meu și am privit mai bine zgârietura de pe partea dreaptă a mașinii brunetei, calculând în mintea mea cât ar costa reparațiile. Nu e mult să o astupe Joe, prietenul meu mecanic, dar parcă mașina asta are nevoie de mai multe reparații.
Am hotărât că mai bine o caut diseară și îi dau cecul pentru daune, poate reușind să o înduplec și să vină împreună cu mine și restul în Alaska. Planul este să plecăm peste cinci zile, încât treizeci și unu decembrie să ne găsească cu brațele deschise sărbătorind și uitând de griji fiecare dintre noi.
Odată ajuns acasă, sunt surprins să văd mașinile fraților mei parcate pe aleea acum curățată de zăpadă, la fel de uimit ca și garajul deschis în care se află mama și iubitele lor. Împreună par a confecționa ornamente din crengi de brad cu accesorii, toate de pus în jurul lumânărilor.
