Crăciunul țese de toate: înțelepciune, fericire și iubire. Însă, mai țese câteodată și nervi duși la extrem de către unii idioți care se cred mari și tari, dar până la urmă devin niște molâi în fața noastră, a fetelor.
Asta este povestea mea, a lui...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
— Oare unde o să te ducă, uriașul?
McKenzie apare de nicăieri în camera mea și vorbește cât se poate de domol, mai mult ca sigur ca unul dintre ceilalți bărbați să nu audă.
— Parcă era vorba să ai grijă de Demetrius, tu ce faci? Îți lași pacientul să moară de răceală cronică?
Noroc că am reușit să mă schimb de haine înainte să apară ea și să mă oblige să port pe dedesubt una dintre lenjeriile cumpărate. Nu că vreunul dintre McKenzie sau Kamron nu au văzut-o deja.
Bine. Rochia scurtă și tip crăciuniță, dar restul? Acelea le-am ales pe la spatele prietenei mele nebunatice.
Am optat pentru o nouă pereche de colanți îmblăniți pe dinăuntru, un pulover roșu tricotat de bunica și peste o haină de schi.
— În primul rând, nu există răceală cronică, Baylee. Doar sinuzită. Se vede că n-ai vrut să iei parte la cursurile de specialitate de la școală și nici să faci o facultate pe acest domeniu.
— Scuzele mele! ridic mâinile cu amuzament și trec pe lângă ea pentru a mă uita în oglindă.
Îmi place cât de devotată meseriei sale este, șocat mi-e să o văd serioasă în aceste cazuri. Am fost mereu curioasă dacă comportamentul ei sprinten este aplicat și pacienților de care se ocupă, iar ea a menționat că da. Pentru a le mai ridica moralul.
— Ia zi, ce ai pus pe sub hainele astea groase?
Ridică o sprânceană de curiozitate de această dată și era clar că nu va avea să fie prea mult timp serioasă. Totuși, mi-a adresat o întrebare pe care ar pune-o mai degrabă un bărbat.
Femeia asta e obsedată de nebunii și cred că hormonii săi numai de Jax ar putea să fie puși la punct. Asta sau ar deveni nimfomană.
Oh, Jax! Mi-este deja milă de tine.
— Nimic, răspund scurt și o fac să își mijească ochii de uimire.
— Nu te cred, măicuțo! Ia să văd. Chiloții la control, surioară!
Bate din palme și apoi și le freacă una de cealaltă, minunându-mă pe zi ce trece de cât de ciudată e. Și totuși, așa cum o fi ea, mă face să mă simt stânjenită, amuzată și bucuroasă că o am ca prietenă. O persoană ca ea poate să trăiască și peste o sută de ani, la cât de zurlie este mai mereu.
— Nimic nu ai în capul ăla decât sex! îmi continui apoi fraza și ea nu e crispată de ce am putut spune, ba chiar scoate un chicot.
— Mă gândeam eu că nu renunți la lenjerie. Ești pudica pudicilor, Baylee Hewitt. Măcar spune-mi, ai pus ceva să încingă taurul King?
Începe veșnicul ei dans din sprâncene și mă simt silită să îmi dau ochii peste cap, ca de obicei.
