Crăciunul țese de toate: înțelepciune, fericire și iubire. Însă, mai țese câteodată și nervi duși la extrem de către unii idioți care se cred mari și tari, dar până la urmă devin niște molâi în fața noastră, a fetelor.
Asta este povestea mea, a lui...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Odată ce tata s-a instalat înăuntru, mâncând și povestind cu noi despre misiunile sale. La rândul nostru, am discutat despre cum au trecut aceste luni în care prezența sa nu a fost în casă, evitând să aduc în discuție întâmplările mele cu nimeni altul decât Kamron King.
Să-mi privesc părinții în timp ce se uită unul la celălalt cu dragoste, îmi transpune o stare de gelozie. Aș da orice să pot să simt ce înseamnă cu adevărat dragostea, iar faptul că ei sunt de atâția ani împreună mă motivează să cred că, poate mai încolo, se va ivi ocazia de a simți această fericire pe care ei o au.
Pleoapele mi le simt din ce în ce mai lipsite de energie, semn că ar trebui să mă pun la somn. Aș vrea să mai stau cu tata și să-i aud poveștile despre armată, dar i-am promis lui McKenzie că voi merge cu ea la mall. Și începe să-mi fie teamă de maniaca mea prietenă, care nu-și va ține mâinile departe de a-mi alege ea lenjeria și restul hainelor.
Când sunt pe punctul de-a închide ochii, simt mâna unuia dintre părinții mei postată pe umăr, oprindu-mă înainte să ajung să trag un pui de somn tocmai cu capul pe masă.
Mă uit chiorâș la tata și îi înțeleg din privire îngrijorarea față de mine.
— Du-te să dormi, scumpo. Discutăm mai multe mâine, dacă dorești.
Aprob din cap și mă ridic greoi de pe scaun, mormăind înainte de-a urca scările ,,noapte bună!". Odată ce mă văd urcând și ajungând la camera mea, deschid ușa și mai pășesc foarte puțin, apoi mă arunc în pat de parcă aș fi muncit astăzi și nu-mi mai simt corpul.
Înainte să-mi trag pilota pufoasă peste trup, dar și să-mi închid ochii, irisurile mele aruncă o ultimă privire spre lumânarea și suportul decorat în care se află ea. Mirosul de scorțișoară se simte puternic, iar vocea lui rostindu-mi domol spre ureche — cât îi place aroma părului meu — o aud în continuare.
Închid în cele din urmă pleoapă cu pleoapă, urmate de un zâmbet și o purtare în lumea viselor alături de el.
N-am spus-o până acum, dar am s-o fac în acest moment. Aștept cu nerăbdare călătoria în Alaska, poate voi avea un început de An Nou de pomină.
Doar eu și uriașul care începe să mă îmblânzească.
❅❅❅
Țin minte că am tras perdelele de noapte cu mult înainte să mă pun să dorm, dar acum e bizar că simt cum toată lumina de-afară pătrunde cu ușurință în interiorul camerei.
Devin prea concentrată acum de visul meu. În care eu și Kamron alergăm prin zăpadă, chicotim răsunător și, la un moment dat, cad în nămeți fără să-mi dau seama. El vine spre mine pentru a mă ajuta, dar nebunia mea îmi trezește la viață și adrenalina de-al simți peste mine. Îl trag cu putere, icnesc la gândul că m-ar putea zdrobi cu toată masa sa musculară, dar se sprijină în coate înainte de-a ateriza cu chipul milimetric de-al meu.
