Crăciunul țese de toate: înțelepciune, fericire și iubire. Însă, mai țese câteodată și nervi duși la extrem de către unii idioți care se cred mari și tari, dar până la urmă devin niște molâi în fața noastră, a fetelor.
Asta este povestea mea, a lui...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Kamron persistă să stea jos în zăpadă și să îmi rânjească fără a realiza, timp în care îmi dau doar ochii peste cap și mă chinui să îl apuc de un braț gros și dă-l ridic naibii.
E al dracu de greu și cred că e la fel ca bradul ce tronează în mijlocul orașului, plus toate ornamentele de pe el.
— Încearcă să te ridici odată, putoare! îl iau peste picior și încep să mă împing cu palmele în el pentru a-l clinti. Tu mănânci ciment cumva?
Icnesc când aproape am reușit să-l ridic puțin, dar se așază din nou.
— Normal! De aia arăt beton.
Se pare că alcoolul consumat i-a intensificat modestia pe care o posedă, pe deasupra fluturând inocent din gene și privindu-mă pătrunzător în ochi.
Kamron King — mai nou zis ,,putoarea care nu se ridică" — e din ce în ce mai atrăgător, chiar și în stare de ebrietate.
Subit, se aude cântând Jingle Bells undeva în depărtare și irisurile mi se mută într-acolo. O altă voce se aude cântând peste cea provenită de undeva și constat că e tocmai cel ce stă în fața mea, zâmbind și dând din cap în timp ce-o face.
Lumini de la un camion se zăresc din ce în ce mai aproape și constat abia acum că e camionul pe care îl conduce un tip îmbrăcat în Moș Crăciun, oprindu-se oriunde vede oameni pe stradă și dându-le bomboane de ciocolată ce conțin răvaș.
Încă de când eram mică am fost entuziasmată de Moșul care oprea camionul și cobora din cabină pentru a veni spre mine cu un mic săculeț, scoțând din el o cutie cu bomboane și urându-mi sărbători fericite în continuare.
Chiar și la cei douăzeci și patru de ani ai mei, nu am ezitat să mă comport ca un copil în anumite momente și să simt această bucurie de a-l vedea pe bătrânul cu barba albă, amintindu-mi de mine cât un ghemotoc de blană.
Anul trecut am nimerit un răvaș care chiar mi-a prezis viitorul pe anul ce aproape a trecut, menționând că voi fi singură și am să vizionez seria ,,Home Alone" de peste douăzeci de ori. Doar ca să nu mă plictisesc de viață și să mă mai amuze Kevin și peripețiile sale.
De fapt, doar partea cu singurătatea scria în acel mic bilețel, în rest au fost doar vorbele mele de duh. După momentul în care am aflat că Demetrius m-a înșelat, antrenamentele mele de schi au fost pline de nervi și nopțile lungi și pline de maratoane cu filme de Crăciun. Uram să văd atât de multă fericire de sărbători în ele, mai ales privind cum fiecare film se termina cu protagoniștii sărutându-se sub vâsc sau sub fulgii de nea ce cădeau din cer.
Recunosc, în timp ce le vizionam mă imaginam într-o oarecare măsură pe mine, simțind fericirea pe care actorii o transmiteau de parcă chiar aveau sentimente pentru cei cu care jucau.
— Oh, what fun it is to ride, In a one horse open sleigh!
Oftez ușurată că uriașul păros și-a terminat recitalul și îmi dau ochii peste cap când începe să bată din palme, veselindu-se de zori. Chicoteli de copii se aud provenind din apropierea noastră și copiii vecinilor mei încep să iasă din case, așteptând mai mult ca sigur camionul plin cu dulciuri.
