Crăciunul țese de toate: înțelepciune, fericire și iubire. Însă, mai țese câteodată și nervi duși la extrem de către unii idioți care se cred mari și tari, dar până la urmă devin niște molâi în fața noastră, a fetelor.
Asta este povestea mea, a lui...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Cred că în ultimele douăzeci și patru de ore nu am făcut nimic altceva, doar am stat alături de Baylee și am privit-o cum doarme sau i-am sărutat buzele ca un nebun. Nu arăta să fie curioasă de împrejurimi, părea sigură pe ea să exploreze doar gura mea și să se cuibărească în brațe de parcă aș fi fost pătura sa călduroasă.
Spre dimineață, m-am trezit mai rapid decât ea și m-am retras cât se poate de docil. Voiam să merg cu orice preț la bucătărie și să pregătesc ceva frumos pentru ea, dar știam că aveam să fiu deranjat oricând de unul dintre ceilalți.
Cam așa este când ai o mulțime de prietenii și organizați cele mai ca lumea petreceri dintre ani anual. Nu preconizam venirea lui Baylee aici, dar tot îmi voi da silința să îmi petrec timpul cu ea și să nu las pe oricine să ne invadeze intimitatea sau ceea ce vrem să clădim între noi.
Nu mi-am asumat să o întreb în mod direct dacă își dorește să avem o relație, dar modul meu indirect a fost de ajuns ca ea să preia frâiele și să-mi facă inima să bată la fel de puternic cum sania moșului e trasă de reni.
— Bună dimineața, soare! S-a trezit dulceața?
E numai și numai vocea lui Jaxon, care pare să fie încă somnoros, dar gata de o escaladă prin nămeții Alaskăi. E îmbrăcat în costumul său bine camuflat de schi, cu o șapcă între degete și cu o cană de cafea goală acum. Se apropie de chiuvetă și o pune în ea, apropiindu-se apoi de mine și sprijinindu-se ușor în mobila bucătăriei rustice.
— Nu-mi zice că te-ai trezit cu fața la cearșaf, că știi că nu cred așa ceva. Mai degrabă aș zice că te-ai sculat cu fața în el și între picioarele minionei.
Mă bate ușor cu pumnul în braț și jur că-mi vine să-i trag o mamă de bătaie ca în liceu, dar asta nu l-ar face să înceteze cu glumele sale perverse. Totuși, persist să-mi văd de ale mele și să aranjez omleta cu bacon în formă de inimă, ciocolata caldă cu trei bezele încăpătoare și biletul prin care doresc să-i înseninez astăzi ziua.
— Încă mă faci să cred că trebuie să te trimit la cinci kilometri mai încolo, unde eschimoșii își au iglurile.
Îl ameninț și când totul e gata, prind de marginile tăviței și o ridic, făcând cale întoarsă și dând să o iau către scări.
— Apropo, ceilalți nu s-au trezit? E cam liniște și, în afară de tine, nu văd pe nimeni altcineva.
Îl chestionez și nu apucă să-mi răspundă, căci tropote de scări coborâte se aud și îmi rotesc simultan cu el privirile, ochii noștri căzând pe persoana pe care, eu unul, nu mi-o doream ca să-mi strice buna dispoziție tocmai de la ora aceasta.
— Bună dimineața, băieți! glasul ei îmi face saliva să mi se oprească în gât și să vreau ca ciocolata fierbinte să aterizeze direct pe costumul ei scump.
