Crăciunul țese de toate: înțelepciune, fericire și iubire. Însă, mai țese câteodată și nervi duși la extrem de către unii idioți care se cred mari și tari, dar până la urmă devin niște molâi în fața noastră, a fetelor.
Asta este povestea mea, a lui...
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
Când mi-am revenit din cauza înecatului, am mai luat o gură din paharul de apă și apoi am închis repede telefonul. L-am îndesat în buzunarul blugilor și mi-am lăsat baltă fursecul buclucaș, îndreptându-mi din nou atenția spre mama și uriașul idiot.
Amândoi stau în continuare în fața mea, părosul purtând pe buze un rânjet de toată frumusețea.
La naiba cu el și cu zâmbetul acela, care-mi amintește de cum s-a distrat pe seama mea azi.
Lily - mama - ridică o sprânceană din pură confuzie, iar nesimțitul cât un brad de înalt mă privește și îmi analizează cu mare atenție fizionomia feței, pentru a desluși ceva anume. Înghit în sec pentru puțin timp, dar apoi revin la vechiul obicei de a mă strâmba la cei care se holbează mult prea exagerat. Exact ca urangutanul ăsta.
— Deci, domnișoara cu gură mare locuiește aici, vasăzică? începe să vorbească din nou el, lăsând bradul jos, la picioarele noastre.
Oh, doamne! Pe ăsta abia acum l-am sesizat.
Frumosul brad cu crengi împânzite încă de fulgi de nea nu poate să fie decât specialitatea familiei King. Ei servesc pe fiecare doritor din oraș cu câte un brad special față de cei vânduți de alții.
Dacă el este fiul cel mare a lui Rufus King, atunci o să mă rog ca planeta să se oprească acum. Vreau neapărat să cobor, vă rog!
— Vă cunoașteți? se bagă în discuție și mama, clipind des și privind când la mine, când la el.
— Am avut neplăcerea de a mă enerva și a purta o conversație cu acest urangutan păros, îl jignesc și eu așa cum și el mi-a jignit înălțimea.
— Urangutan păros? întreabă uimit și mijește ochii, dar într-un mod ironic. Hm... mai bine urangutan decât pitic de grădină, rânjește și se apucă să desfacă bradul. Lily, unde dorești să pun bradul? i se adresează acum mamei, ignorându-mă, dar și șocându-mă pentru faptul că i-a folosit prenumele.
De parcă ar fi deodată.
E atât de relaxat și deloc iritat ca mine, semn că nu îl interesează să ne certăm pentru cum i-a vorbit acelei femei.
— Doamna Hewitt pentru tine! strig eu și, ca mai înainte, mă ignoră complet.
— În apropierea șemineului, răspunde foarte zâmbăreață și mama se întoarce să mă privească, iar eu mimez cuvintele ,,ți-a spălat creierul, ce este în neregulă cu tine?".
Thor intră înapoi în casă - pe micuța lui ușiță - și începe să latre tare asupra străinului. În momentul de față, regret că nu am un pitbull sau un rottweiler, pentru a-l smotocii puțin pe urangutan. Dar nu mă pot plânge, Thor este un câine minunat. Tata mi l-a oferit ca și cadou când am împlinit cincisprezece ani, iar de atunci, el mi-este cel mai bun prieten.
