Salutare dragi mei cititori! Ştiu că nu am mai postat de ceva vreme. Dar am revenit acum cu o nouă poezie şi încă mai lucrez la câteva.
Nu am să vă mai reţin. Şi nu vreau să mai precizez de melodia de la multimedia, pe care trebuie să o porniţi înainte să citiţi. Melodia fiind o parte din această poezie. Da, nu mai zic nimic!
Sper să vă fie pe plac. Lectură plăcută!
---
“Un om de succes este acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el” – David Brink
„Cel care mută un munte începe întotdeauna prin a îndepărta pietrele mai mici.” — Confucius
---
Aud în timpane ecoul timpului...
Pielea mi-e acoperita de nisipul infinitului,
Degetele îmi sunt arse de jarul cerului,
Pieptul mi-e perforat de ghearele destinului,
Printre dinți strâng lanțul de care sunt legat,
Peste trupul meu curge sânge închegat,
În privirea mea vezi doar murmurul un soldat renegat,
Pavez în pereți doar gânduri ce m-au ruinat,
Eman prin pori o rafală de scrum uscat.
Ce se întinde peste eul tău, demult cristalizat.
Tot ce văd în jurul meu este un teren abandonat,
Ce funinginea timpului, la cuantificat.
În zbor se înaltă aburul unui strigăt electrificat,
Ce ecourile nopți l-au pietrificat.
La aterizare zguduindu-mi parți din mine, într-un mod intensificat.
Iritându-ţi ţie timpanul, auzind doar un arpegiu codificat.
De simţul tău kinestezic, neidentificat.
Pământul de sub picioarele mele devine întunecat,
Mi-am ales un drum condamnat,
De societate fiind crucificat.
Îmi analizez conştiinta într-un mod nu prea delicat
Demolând zidul pineal fortificat,
Completând pazele într-un mod pe care tu îl vezi nejustificat.
Exprimand sopte lirice versificat.
Sunt urmărit de un fulger bifurcat,
Ce mă energizează cu un sentiment rarificat.
Putând fii de pensula mea, valorificat.
Dar eu scuip doar acid bicromat.
Provocând în jurul meu un haos, pe care doar eu îl vad organizat.
Zâmbesc în linie dreaptă, ca un om cu un umăr dislocat,
Când primesc sfaturi de viaţa într-un mod aristocrat,
De la împiedicați, ce nu şi-au udat adidașii și nu s-au urzicat,
Butonând telefoane de la primi paşi în viaţă, într-un mod apucat.
YOU ARE READING
Cântecul de la miezul nopţii
PoetryDacă te uiţi pe geam şi e lună plină Iar glasul începi să-mi auzi, Nu te îngrijora, e doar momentul ce îmi vărs bucaţi din suflet, În papirusul de argint. ¤¤¤ #1 în Poezie Dec 27, 2014 #1 În Poezie Ian 22 , 2015 #1 în Poezie Feb 3 , 2015 Încep...