Ţin o torţă tremurând,
Cu ultimu' chibrit o aprind.
Asta e ultima mea încercare,
De a ieşi din labirint.
Întunericu' se evaporează,
Iar o flacăra brăzdată,
Îmi dansează-n faţă.
Mă strecor printre zidurile scrijelite,
Ale proprie-mi conștiinţe.
Evitând în drumul meu,
Capcanele sinistre.
Trec prin încăperi păienjenite,
Umbrite de lacrimile sărate,
Ale îngerilor cu aripile îngheţate
Le văd torţa stinsă.
Şi simt un fior rece-n gât,
Continuându-mi drumul posomorât.
Puţini au ieşit de-aici, luând-o în zbor
Iar eu... nu sunt decât un alt înger visător.
Un vânt tăios îmi apare în cale,
Încercând să-mi înghită flacăra arzătoare.
O protejez cu a mea viaţă,
Căci asta e ultima mea şansă
De a scăpa din propria-mi avalanşă.
Nu mai pot da înapoi,
E acum ori niciodată.
Că Minotaurul mi-e în spate,
Trăgându-mă-n mediocritate.
Alerg prin mirosul de putrefacţie
Ignorând tot ce văd în cale,
Căci asta e singura mea,
Posibilitate de scăpare.
Ajung într-un loc alunecos,
Şi parcă văd în faţă un punct luminos.
Sau poate e doar iluzia deşartă...
Ce mă bântuie de o viaţă.
—————————————————————————————————————-
Bună, dacă îţi mai doreşti să continui această serie de poezii, nu uita să apeşi butonul cu steluţă! Făcând asta, îţi arăţi aprecierea faţă de mine şi de munca mea.
CITEȘTI
Cântecul de la miezul nopţii
PoetryDacă te uiţi pe geam şi e lună plină Iar glasul începi să-mi auzi, Nu te îngrijora, e doar momentul ce îmi vărs bucaţi din suflet, În papirusul de argint. ¤¤¤ #1 în Poezie Dec 27, 2014 #1 În Poezie Ian 22 , 2015 #1 în Poezie Feb 3 , 2015 Încep...
