Frunze De Alun
La umbra alunului pustiit
Năvălesc nuanțe fade
Secerate de vântul asuprit,
Trecând prin frunzele crăpate.
Trosnăie, de ochii metalici ai lunii acoperit
Când degetele toamnei se preling în cascade
Peste odaia naturii cu odor de cupru ruginit,
În sol impregnându-se mustul de recolte, insipid.
Memoriile îl înrădăcinează, simțindu-se copleșit,
Senzații nedistinse, pe ramura imaginară cad.
Termitele fac găuri în scoarța de lapte, nefiind ferit,
Seva neagră în broboane, căzând pe iarbă la asfințit.
Se clatină în timpuri, de stele arămii dojenit.
Cu fiecare creangă smulsă-n solul crâncenit,
O alta crește să atingă cerul necontenit...
CITEȘTI
Cântecul de la miezul nopţii
PoetryDacă te uiţi pe geam şi e lună plină Iar glasul începi să-mi auzi, Nu te îngrijora, e doar momentul ce îmi vărs bucaţi din suflet, În papirusul de argint. ¤¤¤ #1 în Poezie Dec 27, 2014 #1 În Poezie Ian 22 , 2015 #1 în Poezie Feb 3 , 2015 Încep...
