Found by an Alpha✓

Capitolul 11

*LECTURĂ PLĂCUTĂ*

     Nu mai știam de cât timp stăteam acolo. Am încercat să dorm, chiar am încercat. Dar mintea mea nu voia să ia pauză.

    Continua să treacă peste toate evenimentele recente. Colton, lupii, doctorița, scopul pentru care ne aflam aici... Toate acestea se repetau în capul meu până când am simțit că o iau razna.

    Voiam răspunsuri. Meritam răspunsuri.

    M-am uitat în direcția în care era Colton. Sforăitul lui ușor m-a ajutat să depistez cu exactitate locul în care era pe podea.

    Ar fi fost egoist din partea să-l trezesc? Suna atât de liniștit chiar dacă sforăitul ușor îl făcea să pară copilăros.
   
    Nu puteam să-l trezesc. Am decis că voi merge după ceva de ronțăit sau apă.
   
    M-am ridicat în pat și mi-am dat picioarele jos, încercând să fiu cât mai silențioasă.

    Am mers pe vârfuri până la ușă, făcând un mic dans al victorie când am ajuns la ea fără să-l fi călcat pe Colton.

    Am căutat luminile de pe hol pentru a le aprinde. Știam cam pe unde se situa liftul, dar luminile mă ajutau mult.

   Am pășit în lift și am apăsat butonul către parter. Era prea târziu să mă mai gândesc dacă liftul făcea zgomot la celelalte etaje.

    Am pășit afară din lift, surprinsă să văd cum toată lumea mușina pe acolo. Oamenii se mișcau de colo-colo, vorbind sau râzând.

    In living, erau câțiva băieți care jucau COD pe Xbox și în acel moment am uitat pentru ce coborâsem.

  — Pot să joc și eu? Cel puțin șase perechi de ochi s-au întors spre mine.

    Toți aveau expresii șocate și pline de confuzie cât m-au privit. Era ciudat, și după fețele lor, aș fi zis că poartă o conversație mintală între ei.

  — Și cine ești tu? Un băiat înalt cu părul negru și ochii verzi s-a ridicat și s-a apropiat de mine.

  — Avery. Toți au făcut ochii mari și cât ai clipi, au făcut loc pe canapea pentru mine.

    Asta a fost ciudat.

  — Îmi pare rău, Luna. Nu mi-am dat seama. Eu sunt Ivan, s-a prezentat băiatul cu ochii verzi pășind în spate.

  — Cel în albastru este John. Michael cel îmbrăcat în negru, Jude stă lângă tine în partea stângă, Logan la dreapta ta iar Chris pe podea, i-a prezentat Ivan pe toți.

  — Luna, au spus toți la unison, aplecându-și capul puțin.

    Le-am oferit un zâmbet; deja uitasem care cum erau. Băiatul din stânga de lângă mine mi-a înmânat o consolă.

  — Poți să joci în locul meu, Luna.

  — Cred că mă confundați cu altcineva. Numele meu este Avery, nu Luna, am spus luând consola.

    M-am încruntat când i-am văzut schimbând priviri între ei. Am dat din umeri și am început să joc.

    Eram varză la acel joc. Nu reușeam să mă coordonez pentru a alerga și a împușcat în același timp.

  — Ah, jocul ăsta e greu, am râs înainte să dau consola mai departe.

  — Nu e greu, trebuie doar să fii învățată de cel mai bun, a zâmbit Ivan mândru.

  — Adică eu, a zis tipul de pe podea. Nu mi-am putut abține râsul colorat când Ivan a aruncat cu o pernă în el.

    M-am făcut mai confortabilă pe canapea, amuzându-mă pe seama glumelor și prostelilor băieților.