Found by an Alpha✓

Capitolul 26

    Play media^

     Era de la sine înțeles faptul că eram extrem de confuză.

    Nimeni nu vorbea, toată lumea era pierdută în propriile gânduri, și nu puteam să nu mă întreb dacă eu eram singura care era cu adevărat confuză. Mă gândisem că Ezra era vreun Rogue căruia îi plăcea supremația, dar era decăzut cu totul. Însă nu, Colton îmi spusese faptul că Ezra era Alpha-ul haitei.
   
  — Nu înțeleg? a ieșit propoziția mea, mai mult ca o întrebare răgușită.
 
    Colton s-a dezmeticit din gândirea profundă, și s-a pus în mișcare.
   
  — Jace, am nevoie să te duci acum și să-l găsești pe Liam. Comunică-i mental lui Ben și August că ne întâlnim sus în cinci minute! Jace a aprobat scurt, și m-am găsit trasă de Colton cu viteză, spre lift.
 
    Stomacul mi se strângea în mici spasme, din cauza panicii. Niciodată nu îl văzusem pe Colton așa, și speram să nu o mai fac vreodată. Ochii lui erau mai negrii ca oricând, iar corpul lui era rigid și tensionat, de parcă ar fi avut de gând să bată prima persoană care avea să-i vorbească.

    Unde dispăruse Colton al meu?

    Ușa dormitorului nostru s-a trântit în spatele meu, Colton eliberându-mi mâna și mergând rapid către dressing. Tot ce se auzea de acolo, erau pașii lui care călcau apăsat, respirația lui precipitată și zgomotele produse de hainele aruncate pe jos.

  — Ce se întâmplă? Încercam să nu mă panichez, dar modul în care se comporta mă făcea să devin irascibilă.

    Am revăzut în minte fiecare detaliu și cuvânt din ceea ce s-a petrecut în ultimele minute, dar nimic nu explica cu adevărat ce era în neregulă. Îmi simțeam pulsul în urechi, iar furia mea creștea. Am luat în mână primul lucru de lângă mine, aruncându-l în peretele de lângă ușa dressingului.

    Rama fotografiei s-a făcut țăndări la contactul cu peretele, căzând cu o bufnitură puternică pe podea, dar odată ce capul lui Colton a apărut de după ușă, am știut că a meritat.

  — Acum că am atenția ta, ai cinci secunde la dispoziție pentru a-mi spune ce naiba se petrece, sau voi găsi pe altcineva care o va face, vocea mea era incredibil de calmă. Colton a lăsat să iasă un oftat, și s-a apropiat de mine.

  — Ezra este un om rău, a spus el, așezându-se pe marginea patului.

  — Ok, am înțeles asta din schimbarea ta bruscă de atitudine. Cum adică el este Alpha-ul?

    Încercam să nu ridic vocea, dar s-a dovedit a fi destul de greu. A oftat din nou, uitându-se insistent în podea.

  — Titlul de Alpha este dat din tată în fiu. Așa cum tatăl meu i l-a oferit lui Reece, fratele meu mai mare.

    Nu am spus nimic. Era pentru prima oară când îmi vorbea despre familia lui, și chiar dacă aveam zeci de întrebări, nu am scos nici un sunet. Trebuia să îmi amintesc ordinea priorităților, și deși să cunosc  familia sufletului meu pereche era o prioritate, se părea că acel Ezra era mult mai urgent.

    M-am așezat lângă el, nefiind în stare să stau departe de el prea mult timp. I-am luat mâna în a mea, intercalându-ne degetele, îndemnându-l astfel, să continue.

  — Să fii un copil născut într-o familie de Alpha, mai ales băiat, și să nu primești titlul, nu este ușor. Sângele de Alpha îmi curge prin vene, și dintotdeauna am fost un lider. Dar niciodată nu l-aș fi provocat la luptă pe Reece pentru titlul de Alpha. Apoi, am auzit niște zvonuri, despre o haită, la depărtare de cinci-șase ore de la haita lui Reece, condusă de un Alpha foarte crud. Își bătea membrii haitei, îi pedepsea chiar și pentru cel mai mic lucru, și își neglija îndatoririle de conducător, lăsându-i să sufere. Tatăl meu a fost rugat să investigheze acest caz, să afle dacă zvonurile erau adevărate.

  — În momentul în care am ajuns acolo, am știut că totul era adevărat. Copii stăteau afară pe iarbă, dar nu se jucau, de teamă să nu-l deranjeze pe Alpha. Membrii haitei se grăbeau să își ducă sarcinile la îndeplinire, și erau plini de vânătăi și răni, de la "muncă" cum ne-au spus ei. Am întrebat cum s-a ales bucătarul cu un ochi vânat, dar el doar a dat din umeri și a fugit. Nimeni nu confirma zvonurile, le era prea frică. Iar fără dovezi, nu se putea face nimic.

  — Ideea a fost, de fapt, a lui Reece. Știa că voiam să fiu un Alpha, un conducător, așa că a văzut în asta un dublu câștig. Și pentru mine, și pentru haita aceasta. Îi voi fi recunoscător pentru totdeauna. L-am provocat pe Ezra pentru titlul de Alpha, chiar a doua zi de dimineață.

    Ochii mei s-au mărit, încercând să procesez tot ceea ce mi-a zis. Atât de multe lucruri îmi treceau prin cap, încât Colton a observat, tăcând pentru câteva minute. Degetul lui mare, făcea cerculețe în palma mea, oferindu-mi o senzație confortabilă.

  — Deci nu ai fost născut în această haită?

  — Nu.

  — Și ai un frate care este Alpha-ul altei haite, și pe care va trebui să îl întâlnesc?

  — Da, a chicotit el, iar inima mea a făcut o tumbă la auzul sunetului. Aș fi putut să îl ascult toată ziua și nu m-aș fi plictisit.

  — Deci, bănuiesc că tu ai câștigat lupta? Cât de mult a trecut de atunci?
 
  — Da, dar am decis să-i cruț viața. Nu, chiar nu a meritat, dar am vrut să arăt haitei faptul că eram un Alpha capabil de milă. Mă așteptam să fie închiși și precauți în ceea ce mă privea, dar m-au acceptat pe loc. După șase luni, ai fi zis că aș fi trăit în această haită toată viața mea, a zâmbit el ușor la amintirea aceea, ceea ce m-a făcut să mă îndrăgostesc și mai mult de el.
 
    Nici măcar nu credeam că e posibil așa ceva, dar cu Colton, tot ce era imposibil, devenea posibil.
   
  — Asta a fost când aveam douăzeci de ani. Numele lui Ezra nu a mai apărut de atunci. Niciodată. A avut la dispoziție trei ani să pregătească ceea ce se întâmplă acum. Este periculos, Avery!
 
  — L-ai bătut o dată, știu că o poți face din nou. Mâna mea liberă i-a mângâiat ușor obrazul, el apucându-mi încheietura și sărutându-mi degetele.
 
  — Atunci nu aveam nicio slăbiciune.
 
  — Nu pare că ai avea una acum, am început să râd, dar m-am oprit când am văzut că el a rămas serios.
 
  — Tu ce crezi că ești, kitten? mi-a sărutat gentil fruntea, înainte să mă tragă la pieptul lui.
 
    Reacția mea inițială a fost să mă așez mai bine la pieptul lui, dar ceva în adâncul minții mele îmi spunea că nu era bine. Eram slăbiciunea lui. Iubirea noastră era o slăbiciune. Asta însemna că eram în pericol? Dumnezeule, și Liam?
   
    Fața mea probabil că l-a alertat pe Colton în legătură cu ce gândeam, pentru că i-am simțit mâinile prinzându-mi fața, forțându-mă să mă uit la el.

  — Avery, vreau să mă asculți cu atenție. Te iubesc mai mult decât orice. Îl iubesc pe Liam ca pe propriul frate, și nu voi permite să vi se întâmple ceva rău.

    Ochii lui se uitau adânc în ai mei, încercând să-mi arate sinceritatea din vorbele lui, dar niciodată nu m-aș fi îndoit de el.

  — De asta trebuie să pleci.