Found by an Alpha✓

Capitolul 35

   

    Aş fi putut jura că mârâitul pe care l-a scos Colton de undeva de aproape, a scuturat întreaga clădire în care eram.

  — Da! Este nervos, a râs Ezra, dându-şi capul pe spate şi aruncându-şi mâinile în sus, în semn de victorie. 

    Ochii lui erau pironiţi pe uşa camerei, aşa că am prins oportunitatea de a mă scurge la pământ, în fund, într-un mod dureros. Am vrut să-mi aduc genunchii la piept, pentru a mă ajuta să mă acopăr, dar durerea pe care mi-o provocau coastele era prea mare.

    Ezra a început să bolborosească. Mi-am dat seama că devenea din ce în ce mai frustrat de faptul că Colton nu era acolo încă. Nu a văzut ceea ce se petrecea afară?  

    Dumnezeule, dacă era rănit?!

    Capul i s-a ridicat automat spre uşă iar un zâmbet i-a împânzit faţa, venind lângă mine şi îngenuchiind. Am tresărit când uşile s-au deschis, lovindu-se puternic de perete, apoi căzând la pământ. Au căzut povocând un zgomot puternic, dar ochii mei erau concentraţi doar asupra lui. 

    Respira neregulat, fiecare inspiraţie flexându-i stomacul în aşa fel că muşchii se unduiau într-un mod hipnotic. Părul lui era în toate părţile. Era acoperit de transpiraţie şi sânge, ochii lui analizând scena din faţa lui. Şi-a trecut privirea asupra mea, observând vânătăile, rănile şi goliciunea mea. Privirea lui de ciocolată s-a transformat într-una criminală. Când i-am văzut privirea m-a trecut un fior. 

  — Uite cine a dat pe la noi pentru a se distra puţin, draga mea. Ezra mi-a sărutat capul uşor, mâna lui parcurgând traseul spatelui meu, în timp ce se ridica în picioare. În mod clar, voia să obţină o reacţie din partea lui Colton. 

    Şi a funcţionat.

  — NU O ATINGE! a spus el printre dinţi, vocea mult mai groasă ca de obicei. 

  — Nu asta a vrut şi Avery azi-noapte, a spus Ezra pe un ton nepăsător, întorcându-se pentru a-mi face cu ochiul. 

    Nu ştiu ce expresie avea faţa mea, dar speram să fie dezgustul şi oroarea. Mi-am îndreptat repede privirea spre Colton, mişcându-mi capul într-o parte şi în alta, atât cât mă lăsa durerea. Dar nici măcar nu era atent la mine. L-a fixat pe Ezra şi a început să tremure din cauza furiei. Nici măcar nu am clipit când blana neagră a început să-i rupă pielea. 

  — Acum, să trecem la adevărata distracţie. Îmi voi lua haita înapoi şi voi scăpa lumea asta de perechea ta nenorocită, mi s-a adresat Ezra, înainte de a se transforma în lupul său gri. 

  — Kitten, iubirea mea. Nu te uita, vocea lui blândă, dar tot mai groasă decât eram eu obişnuită. Un suspin mi-a părăsit buzele. Am reuşit să ignor durerea destul de bine, dar gândul de a-l pierde pe Colton, mă rupea pe dinăuntru. Nu puteam face absolut nimic. Eram încătuşată de o nenorocită de bară de dans, dar eram doar un om. Cum putea o fiinţă umană să oprească lupta dintre doi lupi?

    Nu putea.

    Cu o ultimă privire la Colton care s-a transformat şi a sărit pe Ezra, mi-am închis ochii. Fiecare mârâit, fiecare scheunat era ca un cuţit în inima mea. Colton a scheunat de durere? Sau era el cel care a rupt masa? Lacrimile îmi curgeau fără oprire, mi-am îmbrăţişat corpul şi m-am lipit şi mai mult de bară, prinzându-mă de ea, de parcă viaţa mea ar fi depins de ea. Eram atât de concentrată pe sunetele celor doi lupi, încât nu am auzit că s-a apropiat cineva de mine. 

  — Este în regulă, Luna. Suntem aici. M-am uitat printre genele întredeschise pentru a-l vedea pe Ben ghemuit în faţa mea, apucând căuşele cu o mână. Cu o singură mişcare, cătuşele s-au rupt, eliberându-mă.