Found by an Alpha✓

Capitolul 31

       Mii de bucățele de infinit construiau întunericul din jurul meu. Era o senzație de pace și liniștire interioară. Nu existam cu adevărat, dar eram oarecum conștientă.
   
    Mă simțeam cramponându-mă la nesfârșit de nimic, și era frustrant.
   
    Prima dată, mi-am simțit mâinile amorțite. Am încercat să mi le mișc, dar durerile surde și ascuțite, ca și cum m-ar fi înțepat mii de ace, mi-au limitat mișcările.   Durerea puternică de cap nu a ezitat să apară, prinzându-mi capul într-o menghină de durere. Am scos un geamăt slab. Totul se învârtea cu o viteză amețitoare în jurul meu, sporind durerea de cap.

    Tot corpul îmi era rigid. Deschizându-mi pleoapele ușor, tot ce am putut sa disting era întunericul dens. Un miros de rânced mi-a făcut stomacul să mi se întoarcă pe dos.

    M-am foit ușor, pentru a scăpa de disconfortul din tot corpul. Un clinchet slab mi-a atras atenția. Mișcându-mi mâinile, am simțit un metal dur care le strângea, provocându-mi durerea și amorțeala din ele.  Îmi erau suspendate în aer și prinse în lanțuri, la fel și picioarele.

    Capul îmi vâjâia și încercam să-mi acomodez ochii cu obscuritatea din cameră.

  — Avery! Te-ai trezit! Am întors automat capul spre vocea care semăna cu a Lanei, zărind o figură feminină nu departe de mine.

    Lana s-a târât până aproape de mine și m-a îmbrățișat strâns, obținând un alt geamăt din partea mea.

  — Sunt în regulă, Lana. Ți-au făcut ceva? Unde suntem mai exact?

  — Nu, nu s-au atins de mine. Nici eu nu știu unde ne-au adus. Dar cred că e cineva care știe, a spus ea, uitându-se cu ură, cât am reușit să disting pe fața ei, în celălalt colț al camerei.

    De acolo, s-a auzit un suspin înfundat și am știut că este Nora.

  — Nora...
 
  — Nu-i mai pomenii numele. Este o trădătoare. De când a apărut ea, totul merge pe dos. Sunt sigură că ea i-a spus javrei de Ezra unde ești.

  — Lana, sunt sigură că există o explicație pe care va trebui să o auzim întâi, înainte să judecăm.

    Un alt junghi puternic m-a făcut să-mi închid ochii și să strâng puternic din dinți.

    Lana era și ea legată în lanțuri, mult mai groase ca ale mele, din ceea ce am putut să disting.

    Îmi doream din tot sufletul ca ceea ce trăiam în acel moment să se dovedească a fi doar un vis urât din care urma să mă trezesc cât de curând.

    Dar crudul adevăr era altul. Ezra fusese cu un pas înaintea tuturor. Îi dejudecase planurile lui Colton și a știut exact cum să acționeze.

    Am oftat, amintindu-mi vorbele lui Colton. Avea dreptate, deși nu voiam să recunosc. Eu eram slăbiciunea lui. Iar Ezra a știut foarte bine asta.

    Un scârțâit prelung a spart liniștea și suspinele Norei. Am înghițit în sec și mi-am concentrat atenția asupra sunetului. Sunete de pași apăsați au brăzdat până în dreptul meu. 

    Cu un zgomot scurt, încăperea a fost luminată slab de becul ce amenința să se prăbușească din locul unde era agățat.

    Hainele mele erau murdare iar mâinile îmi erau însângerate de la puterea cu care erau strânse în lanțurile infecte și ruginite. Lana era și ea în lanțuri, mult mai groase, pentru a evita un nou incident. În minte mi-a revenit scena cu ea, sărind peste cei doi bărbați, dorind să mă apere.