Capitolul 25

6.5K 425 47
                                    



     Cicatrici.

    Atât de multe cicatrici îi acopereau partea de sus a corpului, având mărimi și forme diferite, în diferite stadii de vindecare. Vânătăi închise la culoare îi acopereau șoldurile, pieptul și umerii. Voiam să cred că nu erau de la ceea ce mă gândeam că erau, dar judecând după lacrimile din ochii Norei, erau. 

     Inima mi s-a strâns la vederea ei.

    Atât de fragilă...

  — Nora. Eu-eu... Adică... C-ce... Eu..., nu reușeam să formulez ceva coerent. Prin ce a trebuit să treacă, sărmana ființă?

    Fiecare cicatrice arăta cât de puternică era ea cu adevărat. Nici nu-mi imaginez cum aș fi putut eu sta în picioare dacă aș fi trecut prin aceleași lucruri prin care îmi imaginam că trecuse.

    O mică parte din mine nu putea să nu se întrebe ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi fost în locul ei. Cu meseria pe care o avusesem, aș fi putut ajunge foarte ușor într-o situație greșită, care m-ar fi obligat să fac lucruri mai grave decât striptease.

    Și-a pus repede tricoul înapoi, lăsând loc unei liniști de mormânt, în cameră.

  — Nora, Jace nu te-ar răni niciodată. Ea și-a scuturat capul la auzul cuvintelor mele.

  — Mă va respinge. Sunt plină de cicatrici, folosită și urâtă. Merită o pereche mai bună decât mine, vocea ei era atât de tristă, și vrând să o consolez, am deschis gura, dar am fost oprită de un ciocănit ușor la ușă.

  — Probabil este Jace cu mâncarea. Te rog, vei mânca?

    S-a uitat ezitant la mine, dar a aprobat ușor. Mi-am făcut drum spre ușă, dar un gând mi-a încolțit în minte.

  — Este în regulă dacă Jace va intra în cameră? A aprobat din nou, făcându-mă să zâmbesc.

    Deschid ușa iar Jace se uită fugitiv la mine, fixându-și ochii pe Nora. Aproape vedeam inimioarele care se formau în ochii lui când se uita la ea.

  — Avery! Eu și Jace ne-am uitat înspre lift când numele meu a răsunat cu ecou.

    Colton se îndrepta cu pași mari spre noi, cu o privire care îi arăta ușurarea și furia. S-a oprit la câțiva pași de noi, corpul devenindu-i rigid în timp ce adulmeca aerul cu nasul.

    Jace și-a dat seama ce voia să facă, deoarece a trecut repede pe lângă mine, intrând în cameră. Eu doar stătea pe loc, confuză. Colton mi-a întâlnit ochii și într-o fracțiune de secundă m-a tras în spatele lui, el fiind față în fața cu Jace și Nora, în cameră.

    Aproape i-am simțit confuzia când l-am văzut uitându-se intens la Jace, care stătea protectiv în fața Norei.

  — Ce se petrece aici? vocea lui Colton a sunat mult mai ostilă și dură decât eram eu obișnuită.

    Sincer, mă cam speria.

  — Alpha, acesta este lupul Rogue de care ți-am spus. Știe cine este în spatele atacului, vocea lui Jace era calmă, îndepărtându-se puțin din fața Norei.

    Nora se uita terifiată în jos, și pentru un motiv anume, ceva m-a îndemnat să o protejez. Mă simțeam ca o mamă care își proteja copilul de lupul mare și rău.

  — Tu nu vezi că sunt suflete pereche?! Calmează-te, o sperii! am trecut în fața lui Colton, lovindu-l peste piept.

    Ochii lui străluceau a ceva ce semăna cu admirația, atunci când mi-a întâlnit privirea. Mi-a zâmbit vinovat, apoi mi-a sărutat fruntea și m-a tras la pieptul lui.

    Cine mai era lupul mare și rău acum? am chicotit în sinea mea, lăsându-mă acaparată de imbratisarea lui.

  — Colton, ea este Nora. Frumoaso, el este Alpha, a spus Jace gesticulând de la unul la altul.

    Am făcut ochii mari la complimentul lui Jace pentru Nora, dar Colton doar și-a dat ochii peste cap, ceea ce l-a făcut, bineînțeles, să mai primească încă o palmă peste piept din partea mea.

    Colton mi-a zâmbit drăgăstos, apucându-mi mâna și apropiindu-ne de Nora. Am fost surprinsă când Jace a mârâit ușor, dar știam cât de posesivi sunt vârcolacii. Colton părea neafectat, trăgându-mă mai aproape de el.

  — A mea, m-a scuturat puțin în fața lui Jace. A ta, a continuat el arătând înspre Nora.

   — Hei! am protestat eu. Nu știam dacă trebuia să fiu ofensată sau nu.

    Nora nu părea ofensată, dar undeva în colțul minții mele, câteva cuvinte neortodoxe la adresa lui Colton începeau să încolțească.

  — Ei bine, Nora, bun venit în haita Blue Water.

  — Stai, mă lași să mă alătur haitei? a întrebat Nora șocată.

  — Păi, tu ești practic femela Beta a haitei. Dar mai întâi trebuie să știu cine este în spatele atacului, și dacă tu ești implicată, a spus Colton diplomatic.

    Înțelegeam că avea nevoie să știe totul despre ea, dar Jace parcă era călcat pe coadă.

  — Tu crezi că perechea mea are ceva de-a face cu asta?! Corpul lui tremura puțin de la nervi, iar ochii i se întunecaseră.

  — Jace, este doar o precauție, a spus Colton, ridicându-și usor mâinile în semn că nu vrea să se certe, dar Jace arăta gata să-l omoare.

    Am privit-o pe Nora cum a făcut câțiva pași calculați spre Jace, plasându-și mâna pe umărul lui. Corpul lui s-a relaxat sub atingerea ei, și nu m-am putut abține să nu mă gândesc la Frumoasa și Bestia. Fata timidă și bestia furioasă. Pentru câteva clipe, m-am întrebat dacă așa arătam și eu când eram cu Colton.

  — Jace, este în regulă. Înțeleg. Jace a tras-o atât de repede în brațele lui, încât ea nu a avut timp să se retragă.

    Un țipăt scurt i-a părăsit buzele, groaza și durerea oglindindu-i privirea. Jace încă nu știa despre vânătăile nevindecate și cicatrici.

  — Te-am rănit, îngerule? Îmi pare rău! Unde te doare? Jace îi inspecta corpul, dar ea se uita terifiată la mine.

  — Nora, promit că vei fi în siguranță aici, am spus.

      Jace arăta ca un cățeluș rănit când și-a ridicat ochii și ne privea pe mine și Nora, încercând să înțeleagă despre ce era vorba.

  — Nora? am încercat să ignor tonul vocii lui Colton, dar tot l-am săgetat cu privirea.

    Nora a oftat, așezându-se ușor pe canapea. Ochii i-au poposit asupra lui Jace pentru un moment, dar apoi expresia ei a fost înlocuită de una indescifrabilă.

  — Nu tu m-ai rănit. Ci cel care este în spatele atacului. El și cei care îl urmează, vocea ei era mai mult șoptită, dar a spus ultimul cuvânt cu ură și dezgust.

  — Cine? a mârâit Jace, auzind faptul că sufletul lui pereche a fost rănit.

  — Numele lui este Ezra, iar cei ce-l urmează îl venerează ca pe o regalitate.

    Numele lui nu-mi spunea nimic, dar Jace și Colton s-au încordat vizibil, uitându-se unul la altul.

     Nora și-a șters lacrimile, care curgeau necontenit, cu mânecă bluzei. Jace a fost primul lângă ea, îndepărtându-i-le cu degetul mare, spunându-i că totul urma să fie bine.
    
    Dar curiozitatea mea creștea cu fiecare moment, din cauza reacției pe care au avut-o cei doi la menționarea numelui.
   
  — Cine este Ezra? am întrebat ușor.
 
    Colton a ezitat puțin, dar până la urmă mi-a răspuns la întrebare.
   
  — Ezra este Alpha-ul acestei haite. 

   

Found by an Alpha✓Where stories live. Discover now