Found by an Alpha✓

Capitolul 22

     Degetele mele se plimbau în părul lui Colton, în timp ce mă uitam la el. Doctorii m-au asigurat de faptul că îi erau administrate medicamente puternice, astfel încât să nu aibă dureri. Dar tot eram îngrijorată.

  — Te rog, trezește-te, am șoptit pentru ceea ce părea a fi a mia oară în săptămâna aceea.

    Ușa s-a deschis ușor, iar capul lui Jace a apărut de după ea. I-am făcut semn să intre.

  — Jace, dacă nu se mai trezește? vocea mea era joasă, neluându-mi privirea de la Colton.

  — Este puternic, Aves.
 
    Dar cuvintele lui nu m-au făcut să mă simt mai bine.

    Nu mi-a spus că Colton va fi bine. Nu mi-a oferit nicio speranță. Doar că era puternic. Dar chiar și cei mai puternici cad până la urmă.

  — Îmi pare rău că trebuie să te iau de aici, dar este nevoie de tine, Luna. Am inspirat profund, simțind că orice ar fi fost, era serios.

    M-am ridicat, sărutând ușor obrazul lui Colton, apoi i-am șoptit la ureche, foarte încet, încât Jace să nu fie capabil să audă.

  — Am nevoie de tine. Te iubesc. Cu o ultimă mângâiere, am părăsit camera împreună cu Jace, dar inima mea a rămas acolo. 

  — Ce s-a întâmplat? vocea mea a luat o notă de autoritate pe care o foloseam când eram pe modul Luna.

  — Un Rogue a fost găsit chiar lângă granițele teritoriului nostru. Ea caută refugiu și a spus că ne va da informații despre atacurile pe care le-am tot primit.

  — Jace, știi foarte bine, cunoștințele mele în legătură cu Rogue și teritoriile sunt limitate. Am crezut că tu te vei ocupa de astfel de probleme dacă vor apărea.

    Aș fi putut să mă descurc cu hârțoagele si aparițiile în public, atunci când era necesar, dar când era vorba de îndatoririle unui Alpha, care mă depășeau, Jace ar fi trebuit să se ocupe de ele.

    M-a condus într-o cameră plină de ecrane care arătau împrejurimile vilei. N-am avut idee că aveau atât de multe camere de luat vederi. A deschis o altă ușă, la celălalt capăt, pentru a continua să îl urmez.

  — Da, dar îi este frică. De câte ori intru, se panichează. M-am gândit că poate Luna ar putea-o calma și să o facă să vorbească.

    Am dat scurt din cap în timp ce ne deplasam pe hol.

  — Mai este un lucru. Și-a pus mâna pe umărul meu, întorcându-mă cu fața spre el.

  — Este sufletul meu pereche, a șoptit, uitându-se trist înspre ușă.

    Ochii mi s-au mărit din cauza șocului. Nici nu era de mirare că era speriată, abia își găsise perechea. Bine, nu a răpit-o, ca pe mine, dar totuși, împrejurările și situația în care se afla, nu era ideală.

    Încă nu știam foarte multe despre vârcolaci, dar știam că de obicei nu agrează Rogue.

    Am deschis ușa ușor, nevrând să o sperii. Chircită într-un colț al camerei, se afla o fată, până în douăzeci și cinci de ani.

    Părul ei castaniu îi era răsfirat pe umeri, încâlcit și murdar. Zgârieturi și vânătăi ce păreau proaspete, îi acopereau fața și mâinile, în timp ce sângele uscat îi acoperea restul corpului și hainele.
   
    Hainele erau sfâșiate și murdare, iar inima mi s-a strâns la vederea ființei din fața mea. Ea se holba cu ochii măriți de spaimă undeva în spatele meu. M-am întors pentru a-l vedea pe Jace privind-o cu o expresie indescifrabilă.
   
  — Jace, te rog să-i găsești niște haine potrivite, am spus, încercând să-l dau afară din cameră.
 
    Nu s-a împotrivit, am fost recunoscătoare pentru aceasta, apoi am închis ușa.
   
  — Mă va respinge, vocea ei a clacat într-un suspin, iar capul i-a căzut între mâini.  

    Voiam să o asigur de faptul că Jace nu avea să o respingă, dar ceva m-a oprit. Nu credeam că o va face, dar nu eram sigură. Haita lupilor Rogue și haita vârcolacilor... era complicat. Dar în adâncul meu simțeam că dacă Colton mă acceptase, în ciuda trecutului meu, Jace va face la fel.

  — Care este numele tău?

  — Nora, a bolborosit ea.

  — Nu te vom răni, Nora. Ai cuvântul mea, ca și Luna a acestei haite. S-a holbat la mine fără să clipească, iar apoi fața i s-a schimonosit într-o figură terifiată.

    Jace a intrat repede pe ușă, înmânându-mi o sacoșă cu haine, în timp ce respira greu. Nora s-a făcut și mai mică în colțul ei.

  — Jace, este vreo cameră goală? El a dat din cap în semn aprobator, neluându-și ochii de la o Nora care tremura.

  — Ne conduci pe mine și pe Nora până acolo? Ochii lui s-au îndreptat repede spre mine la menționarea numelui ei, luminându-se la față, ca un copil, de Crăciun.

    Știam că dorea să-i știe numele, la fel cum și Colton a vrut cu tot dinadinsul să îl știe pe al meu.

  — Bineînțeles, Luna.

    Am făcut câțiva pași precauți înspre ea.

    Orice s-a întâmplat cu ea, a lăsat-o speriată și fragilă. Mi-am întins mâna iar ea mi-a apucat-o ezitând. Am zâmbit călduros, observând că i se puteau vedea oasele pe sub piele. Era prea slabă.

  — Ești înfometată, Nora? Imediat și-a scuturat capul dezaprobator, dar ochii ei o dădeau de gol.

  — Cât timp te acomodezi, voi pune pe cineva să îți facă o supă. Vom vorbi după ce mănânci și te odihnești, ok?

    Am fost luată prin surprindere de micul zâmbet ce părea că se formează pe buzele ei. Ochii ei s-au ridicat pentru a-l privi pe Jace, care era înaintea noastră cu câțiva pași. O idee mi-a apărut in minte, si fără a mai sta pe gânduri, am pus-o în acțiune.

  — Jace? El s-a oprit și s-a întors cu fața spre mine. Încercam pe cât posibil să-mi reprim rânjetul.

  — Nora, el este Jace. Este Beta-ul acestei haite.

    Jace și-a scos puțin pieptul în față la introducerea mea, iar eu abia mă abțineam să nu râd.

  — Mă bucur să te cunosc, Nora, a spus el ușor.

    Nora a tremurat ușor. Nu știam dacă era din cauză că îi era frig sau era efectul pe care Jace îl avea asupra ei. Jace s-a întors și a continuat să meargă.

    Nu ar fi trebuit să fiu surprinsă când a ales o cameră la etajul la care stătea el, chiar lângă camera lui. Jace s-a dus să deschidă ușa, dar ochii lui s-au pierdut dintr-odată într-un punct oarecare. Știam privirea aceea, vorbea prin telepatie. Mi-am dat ochii peste cap și am deschis ușa.

    Am lăsat hainele pe pat și am văzut-o pe Nora uitându-se înspre baie.

  — Du-te și fă un duș. Voi veni peste câteva-

  — Avery! Jace a venit repede lângă mine, trăgându-mă înspre el.

    Și-a aplecat capul pentru a-mi șopti la ureche. Un mic mârâit a umplut încăperea, iar eu m-am uitat uimită la Nora. Și-a acoperit repede gura cu mâna, lăsându-și privirea în pământ.

  — Este Colton.