Atinși de flăcări: Scântei (I)

*Scântei: Ajutor

11. AJUTOR

Am mai aruncat o privire spre lista din mâini și mai apoi spre raftul din dreapta, încercând să-l ignor pe Gale, care trăncănea întruna, rezemat cu coatele de căruciorul plin cu cumpărături. Am pus punga cu fructe uscate lângă restul alimentelor și m-am încruntat, încercând să descifrez scrisul bunicii de pe bilet. Era prima zi de luni din august, ceea ce însemna aprovizionarea frigiderului. Gale mi se alăturase, ca de fiecare dată. Acum stătea rezemat de cărucior, cu spatele arcuit până la refuz și mâinile ascunse în părul blond. Purta pe el doar un tricou și niște pantaloni sport, arătând mai obosit și mai lipsit de viață ca niciodată. Toate dimineața se plânsese, pornind de la faptul că serialul lui preferat fusese anulat pentru două săptămâni și ajungând la Gloria și cât de greu se dezvolta relația lor, care abia începuse. Nu știam cu exactitate ce-și dorea Gale de la persoana iubită, nu avusese parte de multe experiențe asemănătoare până atunci, dar părea că, oricât de multe ar fi făcut Gloria, el tot nu era mulțumit.

—Serios, Joy, se plânse el din nou. Care-i treaba? Arunci cu praf de zâne în stânga și-n dreapta, și nu-mi pot da seama de ce.

—Nu știu despre ce vorbești, am răspuns meditativ, îndreptându-mă cu el spre casa de marcat.

A pufnit supărat și a tăcut într-un final. Nu mă simțeam încă pregătită să-i spun despre Hades. Nu puteam să-i spun că el era motivul datorită căruia mă simțeam mai ușurată ca niciodată în acele clipe. Era un fel de secret, momentan. Secretul meu și al lui Hades, iar el nu avea de ce să-l afle, pentru că știam, oricum, că avea să fie ferm împotriva ideii. Într-un fel, nici eu nu eram complet sigură de ceea ce urma să se întămple în continuare. Totul avusese loc prea rapid noaptea trecută şi nu am înțeles nici măcar eu ce s-a petrecut; nu până în momentul în care Hades a plecat, după ce euforia sărutului a dispărut şi au apărut întrebările în locul ei. O parte din mine se temea de schimbarea lui bruscă. Se temea de eșec şi de durere și nu înţelegea ce era în neregulă cu hotărârea pe care o luase. Într-un fel, mă îndoiam de cuvintele pe care mi le spusese. De ce cedase tocmai acum? Hades nu renunţa niciodată la țelurile pe care le avea. Era de neclintit şi spusese atâtea lucruri şi mai era şi Ysandre şi-

„Gândește rațional, Joy", mi-am spus, masându-mi meditativ tâmplele, cât timp așteptam la coadă. Mă salvase de atâtea ori până atunci, și-și riscase propria viață ca să o facă, iar în noaptea în care-și recăpătase trupul, când mă implorase să nu-l părăsesc, nimic nu putea fi mai sincer decât vocea lui în acea clipă. Nu aveam niciun motiv să mă îndoiesc de el, şi totuşi ceva din mine încă o făcea. Poate eram prea paranoică. Poate prea protectivă. Nu aveam încredere îl el? Şi de ce nu simţisem toate aceste lucruri şi înainte? De ce părea dintr-odată atât de complicat?

—Joy!

Gale a pocnit din degete în faţa mea. Am tresărit. Ne venise rândul la casă. Fără să mai spun ceva, am scos totul din cărucior, dându-i-le casieriței să le scaneze. Am plătit, am strâns punga din hârtie la piept şi am încercat să-l ignor pe Gale, care-mi oferea tratamentul privirilor încruntate. Exista ceva foarte intens în ochii lui când făcea asta. Poate faptul că avea niște trăsături atât de expresive făcea suportatul privirii lui foarte dificil de înfăptuit. Îl simțeai cum îți ardea spatele și putea deveni foarte repede inconfortabil. În afară de asta, doar m-a urmat tăcut până la mașina lui. Am urcat pe locul din față al SUV-ului său, iar el s-a urcat la volan şi a pornit din parcarea supermarket-ului. Radioul era oprit şi ştiam ce însemna asta. Mi-am umezit buzele, întorcându-mi privirea spre el. Gale avea degetele încleştate pe volan, privind înainte.