Atinși de flăcări: Scântei (I)

Scântei: Echilibru

—Joy—

Îi auzeam paşii în urma mea, deşi părea că respiraţia îmi trecea prin urechi. Încercam să-mi târ piciorul rănit, dar forţa gravitaţională mă trăgea la pământ şi mergeam din ce în ce mai greu. Părul îmi cădea peste faţă, unele fire desfăcându-se din coada în care le strânsesem. În spatele timpanelor auzeam râsul lui gâlgâitor şi m-am forţat să fug. Am ajuns cu chin şi vai până în sala cea mare, unde lumina candelabrelor era slabă, cufundând colţurile camerei în umbre. Urma să-mi explodeze inima dacă o mai ţineam aşa.

Am coborât scările din marmură, lăsând în urma mea dâre subțiri de sânge ce-mi coborau din rana adâncă ce-mi săpase într-o coapsă. În urma mea încă se auzeau paşi. Vocea lui răsună în linişte şi, într-o clipă de neatenţie, m-am dat de-a rostogolul pe restul de scări necoborâte, străpunsă de suliţe de durere prin fiecare celulă. Am atins podeaua sălii cu spatele, cu ochii aţintiţi la un candelabru de sticlă. Pieptul îmi urca convulsic şi mă ustura gâtul, în jos, spre esofag. Am tuşit ostenită, fără să-ncerc să mă mai ridic. Mă durea fiecare părticică din trup şi am ştiut că mi-a venit sfârşitul când el s-a aplecat deasupra mea. În ochii săi albaştrii clocotea mânia şi o dorinţă nebună pe care nu o mai văzusem vreodată. Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Era pentru prima dată când îl vedeam, deşi puteam jura că ne cunoşteam de decenii.

A râs apoi, fulgerător de rapid, mâna lui a trecut pur și simplu prin pieptul meu, prin coaste şi muşchi, ca şi cum eram făcută din gelatină. Am tuşit din nou, arcuindu-mă înainte. El a strâns din ochi apoi, când i-a deschis, albastrul din ei devenise un auriu cum nu mai văzuzem, cu o strălucire monstruoasă în ei. Simţeam cum îmi absoarbe întreaga existenţă, cum îmi fură viaţa şi cum mă aduce cu un pas mai aproape de moarte.

—Știi că nu vreau să-ți fac asta, Joy, îmi spuse cu o voce mieroasă, mângâindu-mi obrajii ca să-mi înlăture lacrimile ce-mi spălau sângele închegat de pe chip.

Am icnit, dorind să spun ceva, dar el șâsâii ferm, legănând din cap, în timp ce trupul i se încorda și i se calma repetat, datorită puterilor pe care le absorbea din mine. Durerea din interiorul meu, însă, devenea din ce în ce mai mare, ca o gaură ce își mărește proporțiile, ajungând să înghită totul. Ajunsese să devină chinuitoare, să-mi strângă mușchii și să-mi rupă coastele, să-mi amorțească întreg corpul și să-mi urce presiunea în plămâni, încât nu mai puteam respira.

—Se va termina repede, îmi murmură din nou. Toți te-am avertizat, Joy. Ți-ai semnat declarația la moarte când ai avut încredere în Hades.

Am fost trecută de un val de căldură la auzul acelui nume, dar după, ca și cum aș fi fost ruptă în bucățele din ce în ce mai mici, durerea mi-a invadat fiecare celulă, iar el s-a cutremurat de plăcere, timp în care eu am urlat cu ultimele puteri, înainte ca orice strop de viață să mă părăsească și să mă lase în întuneric.

—Oh, Dumnezeule! am icnit deodată, ridicându-mă în şezută, bâjbâind prin întunericul din sufragerie.

Inima îmi bubuia în piept şi-mi simţeam gâtul uscat și obrajii umeziți de lacrimi. Suspine îmi părăseau buzele şi mi-am dat cu greu părul de pe faţă, cuprinzându-mi capul între palme. Eram încă în stare de șoc, legănându-mă înainte şi înapoi, plângând ca și cum încă eram traversată de durerile din vis.

—Joy? am auzit un murmur răguşit şi ceva mi-a apăsat blând spatele. Ce s-a întâmplat?

Mi-am dat seama că tremuram doar atunci când s-a aprins becul şi mi-am văzut mâinile în poală, albe și subțiri, vibrând ca o clădire în timpul unui cutremur. Până mi s-au obişnuit ochii înlăcrimaţi cu lumina, nu mi-am ridicat capul. Apoi, ceva mi-a cuprins bărbia şi mi-a fost ridicat chipul, privirea mea intersectându-se cu una întunecată şi îngrijorată, care mi-a inspectat fiecare centimetru de piele de pe faţă. Mi-am înăbuşit cu greu suspinele, apucându-l pe Hades de încheietură. El s-a aplecat înainte, sărutându-mi ferm fruntea, mângâindu-mi umerii şi spatele când mă trase la el în braţe. Mi-am ascuns faţa în materialul frumos mirositor al tricoului său, încă tresărind din vina a ceea ce visasem.