Atinși de flăcări: Scântei (I)

Scântei: St. Blair

—Charlotte—

—Și o să pleci, ajunse ea la o concluzie, deşi propoziţia trebuia pusă sub formă de întrebare.

Strângând tare din buze ca să nu plângă după o așa veste care o luase total pe nepregătite, Charlotte îşi strânse braţele la piept. Se simţea mai goală ca niciodată, ca şi cum ceea ce rămăsese din ea era carapacea ce acoperea interiorul distrus. Ochii lui Blake îi ocoleau pe ai ei într-una şi băiatul rămase la o distanţă considerabilă. Charlotte simţea răceala ce se formase între ei ca o prăpastie ce devenea din ce în ce mai adâncă. O parte din ea ştia că totul se ruina încet, dar sigur, și ceva îi spunea că nici ea și nici Blake nu erau suficient de puternici ca să reconstruiască totul.

—Mâine seară, răspunse el în cele din urmă. Treaba noastră aici s-a terminat.

—Și o să pleci, repetă Charlotte, ca și cum asta o ajuta să înțeleagă ceea ce el îi spunea, ceea ce mintea ei refuza să creadă şi să accepte.

—O să plec, repetă și el, cu o greutate ce-i zdrobii lui Charlotte sufletul, vocea tremurându-i nesigură la început; părea că încerca, la rândul său, să se convingă că așa era.

Liniștea ce se lăsă apoi fu violentă și îi aplica lui Charlotte lovituri din toate părțile. Simți desenele lui Ryannen apărându-i pe piele, arzând ca jăratecul, și un gol neobișnuit îi ocupă pântecele. O rafală de vânt îi dădu părul pe spate, eliberându-i umerii şi aşa grei, arcuiţi deznădăjduiţi înainte. O duruse şi înainte ceea ce se petrecea între ea şi Blake, dar parcă acum, primind vestea că el pleca iar şansele să se revadă erau mult prea mici, Charlotte abia putea face presiunii ce-i apăsa sternul şi bazinul. Şi uitase că Blake venise aici ca să-şi caute leacul, iar odată ce-l găsise Consulatul îl chema înapoi. Aparţinea altei lumi, un alt impediment datorită căruia relaţiia lor nu avea să meargă strună, aşa cum Charlotte îşi dorea. Dar, până la urmă, Charlotte şi-l dorea şi pe Blake, nu? Până la urmă, obstacolele peste care fata îşi dorea să treacă de mână cu Blake era acolo, aşteptându-i, dar ea îl izgonea pe cel care putea vindeca totul cu o atingere.

Gândindu-se la asta, Charlotte nu putu să nu se întrebe dacă ceea ce simţea era trimis de la mesageri sau de la propria inimă. Într-un fel, faptul că cerul se înnorase iar vântul scutura copacii, îi demonstra că era pe punctul de a distruge un echilibru. Peceţile lui Ryannen ardeau, semn că femeii nu-i convenea ceea ce se petrecea; ceea ce era pe punctul să se petreacă. Charlotte înţelese că aducea asupra ei furia mesagerilor. Undeva, în depărtare, o simţea pe Jocelyn apropiindu-se. Asta însemna că Joy era în siguranţă, odată ce mesagerul ei protector nu îi era alături, dar asta nu o linişti deloc.

Îşi ridică capul şi-l privi pentru prima dată pe Blake, care o fixase la rândul său cu privirea lui verzuie. Avea o strălucire seacă în iris, strălucire ce stătea să dispară de tot. Charlotte nu știa ce s-ar fi cuvenit să spună. Ştia, însă, că Blake câştigase aproape tot terenul pe care Charistian îl avusese în stăpânire, iar Charlotte habar nu avea cum o făcuse. Tot ce îşi dorea să facă când îl vedea era să-i sară în braţe şi să-l strângă până îi amorţeau mâinile, să îl sărute zilnic cât să-i ajungă pentru tot restul vieţii şi să-l ţină cât mai aproape de ea, ca nimic să nu-i mai bântuie gândurile, aşa cum se întâmpla când el nu era cu ea. Îngrozită, Charlotte încercă să se gândească la cum ar fi să se trezească a doua zi şi Blake să nu mai fie. Să nu-i mai vadă niciodată chipul, ochii şi zâmbetul, să nu-i mai audă vocea; să uite odată cu timpul persoana care o făcuse să se simtă vie, persoana care fusese, pentru puţin timp ce-i drept, cel mai stabil lucru din viaţa ei.

Astfel, Charlotte înţelese. Nu putea exista o viaţă după Blake; fără Blake. Fie datorită şirului de reîncarnări, fie datorită sentimentelor ei indestructibile, Charlotte ştia că nu avea să treacă peste plecarea lui cum trecuse peste plecarea lui Christian. Dacă nu ar fi trecut peste nu s-ar mai fi îndrăgostit de Blake. Nu ar mai fi durut-o vestea plecării lui. Christian era trecutul. Blake era viitorul. Mereu viitorul.