Agentia - joaca de-a identitatea

5

Capitolul 5

    Cand auzi pentru prima data bataia usoara din usa, Alexandra nici nu se mai sinchisi sa isi imbrace tricoul si pantalonii scurti care o asteptau in cuier. In schimb, se duse la chiuveta, dadu drumul la robinet, si cu prosopul infasurat in jurul ei si care abia ii ajungea pana la jumatatea coapselor, striga un „intra” relaxat, apoi se intinse sa isi ia pasta de dinti din suportul sau.
     Mana ii ingheta insa  la jumatatea drumului, cand auzi fluieratura sugestiva, si isi intoarse ingrozita privirea spre usa acum deschisa a baii.
     Stand in usa, cu mainile afundate bine in buzunarele pantalonilor sport, se afla Jace. Cu un zambet lenes si arogant intins pe chip, si cu o pereche de ochi iscoditori, nu contenea sa o analizeze pe Alexandra care ramasese strafulgerata in aceeasi pozitie, reusind totusi sa isi stranga prosopul cu mana libera, mai bine in jurul corpului subtire.
-Ce naiba cauti aici?!
-Tu mi-ai spus sa intru, daca imi aduc bine aminte, o tachina Jace cu aceeasi privire.
-Te rog frumos sa iesi chiar acum, zise ea cu ultima farama de calm ramasa.
-Altfel?
-Altfel te dau afara chiar eu!
-As vrea s-o vad si pe asta, continua Jace provocator. Bine, fie, zise el cand ii vazu privirea care arunca flacari. Te astept in living.
     Inainte sa mai zica ceva, iesi si inchise usa in urma lui, lasand-o pe Alexandra complet descumpanita in baie, nerealizand ca tine inca prosopul bine ancorat in mana sa libera.
     Cand se aseza in canapea, Jace matura cu privirea apartamentul micut, aflat in oglinda, fata de cel al lui Max, si se lasa sa cada pe ganduri. Cu o noapte in urma, cand se intorsese din dormitorul bunului sau prieten, reflectase indelung la discutia lor.
     Max ii povestise atunci in cele mai mici detalii despre ceea ce stia el despre Alexandra si „ scumpul „ ei iubit, Dean.
    Se parea ca nimeni, nici macar tatal sau fratele fetei nu stiau cu ce se ocupa acesta, sau tatal sau. Pe cel din urma, nu il cunoscuse nimeni, niciodata, cu exceptia Alexandrei, care il descrisese si ea destul de vag, la randul ei, cand fusese intrebata.
   Jace avea multe lucruri de aflat de la insasi Alexandra, si apoi de la familia ei. Dar cum avea sa afle, asta era dilema lui. O citise si el destul de bine la randul sau, cu o zi in urma, si nu ii fusese greu sa isi dea seama de firea ei incapatanata si ancorata bine de realitate, desi nici latura visatoare a fetei nu era deloc ascunsa.
    Avea ceva de munca, stia asta. In special ca fata tindea sa isi inalte iubitul pe un piedestal, si sa ii aduca ofrande de cate ori se ivea ocazia. Max avusese grija sa il instruiasca bine, si sa ii spuna ca tot ce il poate salva in fata Alexandrei era un tact bine pus la punct. Dar cum Dumnezeu sa ii spui ca principalul suspect in ceea ce priveste falimentul familiei tale e propriul tau iubit?

   Jace pufni batjocoritor, si clatina din cap, resemnat. Isi impleti degetele si le lasa sa atarne usor intre genunchi, in timp ce coatele i se odihneau pe ei. Un picior incepu sa ii tresara usor, semn al concentrarii sale. Privea in gol, incercand sa gaseasca un raspuns si niste legaturi intre tot ceea ce stia. De fapt, ce stia el pana acum?

  Ca familia Alexandrei acuzase o stare de faliment, care incepuse in urma cu cateva luni, si ca tot de atunci, se dublasera si plecarile iubitului Alexandrei la Londra.
   Jace nu ar fi facut poate niciodata legatura intre tipul asta -pe care deja nu il placea, desi nu il cunoscuse in persoana-  si problemele cu care se confrunta firma familiei Eremia. 
   Apoi, mai aflase de la Max ca tipul asta, Dean, i se bagase pe sub piele Alexandrei si in mai putin de un an, se mutasera impreuna. Cam ciudat, gandi el, dar dragostea ii face pe oameni sa savarseasca cele mai proaste actiuni.
   Mai aflase, tot cu o noapte in urma, din datele politiei – pe care le primise, impreuna cu intreg dosarul tipului-  ca acesta nu facuse mare lucru in viata, si nu era decat un alt intretinut, care facea munca de mantuiala la firma tatalui sau, firma care parea curata ca apa de cristal – exact ceea ce il facuse pe Jace sa se indoiasca de sinceritatea ei, si ca cea mai grava actiune ilicita pe care o facuse baiatul, fusese incasarea catorva amenzi de viteza, si alte cateva arestari nevinovate, cand consumase prea mult alcool si fusese prins cu prostituate. Nimic iesit din comun pentru o familie de calibrul sau, care reusise de fiecare data sa ii plateasca o cautiune destul de grasa pentru a iesi basma curata.
   Deci, dupa una si alta, tipul asta parea alt mucos intretinut. Dar asa cum stia prea bine Jace, aparentele inseala. Si nu strica nimic daca reusea sa mai obtina si alte detalii de la Alexandra. Erau, la urma urmei detalii ceva mai intime. Despre el, despre obiceiurile lui, pe care Jace le blestema in gand.
  Cand iesi din baie, Alexandra il privi pe tanarul barbat care sta pe canapeaua ei, de parca ar fi fost casa lui, si canapeaua lui. Cu toate astea insa, nu isi putu retine mica explozie din piept cand il analiza mai bine. Parea bine afundat in ganduri, daca asta trada de fapt incordarea maxilarului sau. Si nici parul sau nu avea o perioada prea fericita.  Era ciufulit, batut parca de vant, sau de propriile mainile ale lui Jace.
   Isi drese vocea, incercand sa isi faca simtita prezenta, si inghiti in sec cand Jace o fixa cu privirea.
       - Nu trebuia sa te deranjezi, ii zise el, facand aluzie la faptul ca acum era imbracata in        pantaloni scurti si un tricou. Parul saten ii era inca umed, si ii atarna pe spate. Suvitele umede ii incadrau inca fata, si faptul ca nu purta nici un fel de machiaj, ceea ceobservase si cu o zi in urma, il facu pe Jace sa fie  si mai intrigat de ea.
         Prima data traise cu falsa impresie ca era la fel ca fiecare femeie intalnita de el, mereu       gata pentru un scurt „rendez-vous” intr-un loc intunecat. Dar se inselase amarnic.
-Orice pentru musafirii mei, replica ea sec.
-Zau?! Veni raspunsul amuzat al lui Jace.
-Nu la aia ma refeream, il repezi Alexandra, trecandu-si mana prin par, in dorinta de a i se usca mai repede. Gestul il facu insa pe Jace sa isi ia privirea de la ochii ei, si sa isi doreasca sa fie el cel care isi trece mana prin suvitele inca nepieptanate.
-Ei bine, ce ai zice de o cafea, atunci? Intreba el in semn de pace.
-Il asteptam si pe Max?
-Nu.
-Pe Becky?
-Nici.
-Atunci, nu.
-De ce? Se dadu el lovit, dar privirea Alexandrei ii dadu raspunsul.
Bine, bine, continua el. Vroiam de fapt sa vorbesc ceva cu tine.
-Ne cunoastem de o singura zi, Jace. Ce Dumnezeu ai vrea sa vorbim? Ah, stiu, zise ea. Ai pus ochii pe vreo vecina si vrei detalii? Ai gresit persoana.
De fapt, ar fi roscata de vizavi, dar am vazut cand veneam incoace, ca e mamica unui pusti de vreo  cinci ani.
Atunci? Intreba ea incepand sa devina nerabdatoare.
-De ce nu te asezi mai intai? Intreba el, cand vazu ca ea nu dorea sa stea aproape de el. Ii facu semn sa se aseze langa el, pe canapea, dar Alexandra il sfida si se aseza pe un scaun, langa geam. In partea cealalta a incaperii.  
      Jace incepu sa rada, dar nu ii zise nimic.
Bine atunci,  zise intr-un tarziu. De cand il cunosti pe Dean?
-Poftim? Ochii fetei se facura imensi cand auzi intrebarea atat de nelalocul ei.
Daca te intrebi cat de dispusa sunt pentru o scurta hajoneala, iti spun de pe acum ca iti pierzi timpul. Nu ma cobor atat de jos incat sa imi insel iubitul.
      Jace inspira adanc. Max il avertizase…
Hai sa o luam altfel, incerca el.
Am inteles ca tatal sau e un tip retras. Poate prea retras.
-Nu vad de ce ar fi asta treaba ta, i-o taie Alexandra.
-Dean este la fel ca el?
-Din contra, ii raspunse Alexandra. Dean e un tip vesel, cu un caracter minunat, si cu care ai ce vorbi.
    „Punct ochit, punct lovit! „ exclama Jace in mintea sa.
   -    Si iti povesteste despre afacerile tatalui sau?
   -    Nu inteleg unde vrei sa ajungi, zise ea.
   -    Nicaieri, poate…
   -    Cum spuneai si mai devreme, tatal lui Dean este un om retras, caruia nu ii place sa se laude cu afacerile sale, si caruia ii place sa mentina o legatura stransa cu fiul sau.
   -  Dar cu sotia?
   -   Mama lui Dean a murit cand la nasterea acestuia, raspunse ea cu o usoara tristete in privire.
  -    Inteleg, zise Jace. Dar s-a intamplat vreodata, la vreo cina impreuna, ca tatal lui Dean sa vorbeasca despre afaceri?
  -    Iti spun pentru ultima data, tatal lui este un om care vorbeste putin, si se axeaza doar pe aspecte principale.
  -    Alexandra, incepu Jace usor temator. Stii de accidentul fratelui tau? Cel de acum cateva luni?
  - Bineinteles, raspunse ea dupa o scurta pauza.
  -   Te-ai intrebat vreodata cine a fost in spatele intregii intamplari?
    Alexandra ramase tacuta de data asta. Daca se gandise? Da, poate de prea multe ori. Aproape in fiecare zi de atunci, incercase sa se gandeasca la persoane din anturajul fratelui sau care sa ii fi vrut raul. Si nu gasise pe nimeni.
Am facut-o, de cateva ori, recunoscu ea, in cele din urma. Apoi, se gandi mai bine. De fapt, de ce imi pui astfel de intrebari? S-a intamplat ceva cu el? Si, ce legatura ai tu cu toate astea?
Legatura mea cu toate astea conteaza mai putin, zise Jace. Si nu, nimic nu s-a intamplat cu fratele tau. Am vrut doar sa stiu cateva lucruri despre tine si viata ta, atata tot, minti el.
    Era limpede ca Alexandra nu crezuse o iota din tot ceea ce insirase el, dar o lasa sa treaca. Daca expresia de pe chipul barbatului din fata ei era un indiciu, era destul pentru ca ea sa inteleaga ca nu putea obtine mai multe acum de la el. Cand incerca sa ii puna o alta intrebare, auzi pasi pe scari, si apoi o voce cunoscuta:
    -   Alex, iubito!

    Cand vazu schimbarea radicala de pe chipul Alexandrei, Jace nu isi putu ignora intepatura din piept, dar isi masca bine trairile. Pentru ca ticalosul acela gasise chiar acum momentu propice pentru a se intoarce acasa. Si pentru a-i face lui tot mai dificila apropierea de Alexandra. Nu ii mai ramanea decat un singur lucru de facut. O vizita la parintii fetei.
-Dean! Cand intra in camera, privirea lui Dean trecu razant peste Jace, dar nu isi batu capul prea mult cu el, caci Alexandra i se arunca in brate si il saruta apasat.
Mi-ai lipsit, se planse ea imbratisandu-l puternic.
-Si tu mie, raspunse Dean raspunzandu-i la imbratisare. Cine e oaspetele tau?
-Ah, el… zise Alexandra departandu-se usor de Dean. E un amic de-al lui Max.
-Inteleg, zise iubitul ei. Se duse apoi langa Jace, care se ridicase in picioare si analiza cu vadita atentie reactia blondului din fata lui. Dean Martin. Intinse mana in semn de salut, iar raspunsul lui Jace nu intarzie sa apara:
-Jason Miller. Ii stranse mana cu putere, privindu-l fix in ochi. Ma tem ca trebuie sa plec. Am ceva de rezolvat.
-Inteleg, zise Dean. Imi pare bine de cunosctinta.
-De asemenea, minti Jace fara sa clipeasca. Cu o ultima privire spre Alexandra, Jace iesi din camera, apoi din apartament, lasandu-i pe cei doi „ porumbei” in intimitate. Cine dracu a mai iventat si cuvantul asta? Se intreba Jace strangandu-si pumnii pe langa corp.

                                                                         ***
         Cu o hartie in mana, pe care era scrisa adresa familiei Eremia, Jace opri masina in fata unei case cu etaj, pe care o analiza atent. Ii placea. Desigur, nu era genul familist, dar ii placea casa. Era construita cu bun-gust si simplitate, desi Max ii spusese la cat se estimeaza averea familiei. Se parea ca cei doi barbati, tata si fiu, isi condusesera cu vadita atentie si sobrietate afacerile, iar acum ajunsesera la o cifra la care altii doar visau. Asta insa nu il speria pe Jace cand venea vorba de ceea ce insemna viata lui. Agentia, multa tarie, distractie si femei. Multe femei!
      Coborand din masina, intra pe aleea de ciment bine intretinuta, si apasa butonul soneriei.        Daca de la Alexandra obtinuse mai putin decat ceea ce sperase, datorita venirii neasteptate a lui Dean, spera ca de la tatal si fratele fetei sa isi lungeasca lista.
     Dupa o alta apasare scurta pe buton, usa se deschise, si in pragul ei aparu o femeie zambitoare, care cu siguranta era mama Alexandrei. Asemanarea dintre cele doua era evidenta pentru toata lumea.
-Buna ziua, doamna! Incepu Jace respectuos. Numele meu este Jason Miller.

    Chipul femeii fu o clipa traversat de o expresie de confuzie cand il vazu pe Jace stand in pragul usii casei sale.
-Va pot ajuta cu ceva? Intreba ea bland.
-Ceva imi spune ca da, doamna, raspunse Jace cu ceea ce spera el sa fie respect si admiratie pentru femeia pe care o placu din prima clipa. Se intampla cumva ca sotul dumneavoastra sa fie acasa?
-Bineinteles, raspunse ea cu aceeasi caldura. Intra, te rog.
      Cand intra in holul casei, impresia lui nu se schimba deloc. Dar, in ciuda banilor, familia Eremia era caracterizata cu usurinta prin bun gust si modestie.
    Sophie il conduse intr-un salon larg, frumos mobilat si cu multa lumina, in care se aflau deja doi barbati, stand la o masa.
    Cand Sophie il prezenta pe Jace sotului si fiului ei, acestia il intampinara cu aceeasi amabilitate si placere. Si la fel cum se intampla si cu mama Alexandrei, Jace ii placu pe amandoi, aproape instantaneu.
   Si cand isi prezenta numele si motivul pentru care ii vizita, impresiile fura intoarse complet. Cei doi il placura instantaneu pe tanarul barbat din fata lor despre care stiau ca avea sa le schimbe viata.