Agentia - joaca de-a identitatea

12

Capitolul 12
-Hei, iubaretilor, lasati si pentru desert.
Era Becky. Alexandra tresari vinovata, si rosi atat de puternic, incat evita sa o priveasca pe Becky, care radea pe infundate. Jace isi dadu seama, si o trase mai aproape de el. Jace injura atat de urat, incat Alexandra il privi mirata, apoi zambi, si il saruta tandru pe barbie, si se lasa trasa in bratele lui protectoare.
-Domnisoara, nu ai auzit de sonerie?o tachinna Jace pe Becky care ii privea cu un aer nonsalant.E un buton, pe care apesi, si de obicei astepti pana ce ti se raspunde.
-Da, dar cum asta e apartamentul lui Max, sar peste etapa aia.
-Si aveai sa ajungi exact la cea in care se proiectau copii? Intreba el, pus pe sotii. Alexandra, care isi revenise intre timp, ii simtea pieptul care tremura de ras, in incercarea de a se stapani.
-Jace, potoleste-te, il admonesta ea. Buna Becky, zise ea ridicandu-se si mergand sa isi imbratiseze prietena.
-Buna si tie, raspunse Becky zambind, si lasand sa se vada acele gropite specifice ei. Am venit sa te iau in oras.
-Nu se poate asa ceva, interveni Jace inainte ca Alexandra sa spuna ceva.
-De ce naiba nu? Zise ea, intorcandu-se si uitandu-se urat la el.
-Pentru ca eu nu pot sa merg, si evident, nici tu nu vei merge.
-Ba pe naiba ca nu, zise ea iritata. Jace, nu am doi ani sa ma tii de mana, si sa mergi cu mine si la toaleta.
-Incearca-ma, zise el, neclintit. Alte rochii nu ai?
-Ba da, dar…
-Perfect. Nu mergem in cine stie ce restaurant, deci, nu ai nevoie de sa iti iei cine stie ce rochie decoltata. Se ridica si el, se duse la mica biblioteca unde iis avea pus pachetul de tigari, il deschise, lua una, si o aprinse. Trase cu nesat din ea, apoi zise: Cat timp eu am sa dau niste telefoane, tu ai sa te hotarasti pe care ei.
-Jace, nu fii ridicol! Zise ea, cu mainile in solduri.
-Nu sunt nici pe departe ridicol, zise el dupa ce mai trase inca o data din tigara. Acum fii fata cuminte, si asculta-ma cand iti spun ca asta e cel mai bine pentru tine.
Alexandra ofta, stiind ca nu avea ce sa ii mai faca, din moment ce el ii aruncase privirea care spunea ca nu subiectul e inchis. Apoi, telefonul ii suna, si ea citi mesajul, dupa care spuse zambind larg catre Jace:
-De fapt, zise ea, parintii Jessicai, logodnica lui Will au un restaurant. Will tocmai mi-a trimis un mesaj sa imi spuna ca s-au produs niste schimbari si acolo va avea loc cina.
-Nu vad care e problema atunci, zise Jace, aparent atent la ceea ce citea intr-un dosar.
-Pai, zise ea nu este niciuna. Am sa ma duc sa ma schimb, si sa ma pregatesc sa ma intorc la mine. Se intoarse din nou spre Becky:esti gata?
-Da, raspunse Becky.
-Stai putin sa strang astea si vin si eu, zise Jace.

Cand ajunsera jos, Jace se declara multumit de treaba facuta de cei care lucrasera cu atata sarguinta la usa. Examina atent, apoi le dadu voie fetelor sa urce la etaj, iar el isi lua locul intr-un fotoliu, cu o asemenea nepasare, de parca ar fi locuit acolo o viata intreaga. Alexandra observa asta, dar in loc sa o irite, ceva crescu in pieptul ei, o incantare absoluta. Isi imagina deja perioada pe care avea sa o petreaca alaturi de Jace, singuri, in apartament. Era ceva incredibil de frumos, si abia astepta sa se intoarca diseara acasa si sa adoarma din nou in bratele lui. Fiindca fusese de vis acea senzatie. Cum putuse sa il considere un egoist nemernic cand il vazuse prima data? El renuntase la vacanta lui pentru a o salva si pentru a o tine in siguranta. Ce putea fi egoist la lucrul asta? Ii multumi in gand lui Dumnezeu ca ii daduse sansa de a-l cunoaste pe adevaratul Jace, cel care nu era inconjurat zilnic de o aura de rautate si indiferenta. Cel care era bland, si iubitor, si atent.
Zambi larg, privindu-l cum se incrunta, o dovada clara a concentrarii lui asupra cazului la care lucra. Aproape ca se duse sa il sarute, dar o ciupitura dureroasa o trezi din reverie:
-Ce naiba faci? Se intoarse spre Becky, care vroia sa para suparata, dar abia isi retinea un zambet larg.
-Te aduc la realitate, zise ea. Acum cand ea e la fel de frumoasa ca visele, nu vad de ce nu ai trai-o din plin, zise ea cu un suspin dragalas.
-Asa e, nu? Intreba ea susotit.
-Exact. Auzi Jace?
-Hm? Mormai Jace fara sa isi ridice privirea din acele acte.
-Ce faci acolo?
-Lucrez la caz, zise el, luand notite. De ce?
-Asa doar, raspunse Becky aparent fara nici un motiv. Ia si fa-ti treaba ta, noi o sa ne o facem pe a noastra.
-Perfect, zise Jace, privind pentru prima data spre cele doua prietene care stateau in picioare si il priveau. Alexandra cu o privire tandra, iar Becky pusa pe sotii. Ce dracu aveti in gand?
-Ah, nimic, raspunse Becky zambind larg. Hai Alex, zise ea, tragand-o pe Alexandra in dormitor si inchizand usa dupa ea.
-Ce naiba a fost aia? Intreba Alexandra confuza.
-Ai privit bine?
-Da, de ce?
-Bine. Pentru ca acela e un Jace serios, pus pe treaba si extrem de constiincios.
-Si ce legatura are asta cu noi?
-Aparent nici una. Dar stai sa vezi cand o sa apari in fata lui in rochia pe care o am eu in gand. Alexandra ofta adanc, stiind perfect la ce rochie se refera prietena ei. Jace va fi incantat! Exclama Becky.
-Sunt sigura ca asa va fi, zise ea pe un ton sec.
-Stii, zise frumoasa blonda, am stiut de la inceput ca Jace e atras de tine. Era limpede ca apa de izvor. Doar ca idiotul ala de Dean te-a vazut prima. Fiindca asculta-ma pe mine, zise Becky scotand capul din dulapul plin de haine. Isi ingusta ochii si zise: daca Jace te intalnea inainte ca tampitul ala sa puna gheara pe tine, nu mai avea nimeni tupeu sa se uite altfel decat intr-un mod amical la tine.
Alexandra se aseza pe pat, si isi plimba mana peste asternut, neluand-o in seama pe Becky care acum cauta din noua rochia respectiva, si nu reusea sa dea de ea. Zambi din nou, la gandul ca la noapte avea sa doarma in acest pat cu Jace. Isi musca buza de jos, doar ca sa incerce sa nu mai zambeasca asa, proseste. Dar nu se putea abtine. O treceau fiori de placere doar la gandul ca avea sa doarma cu el. Sa doarma? Se incrunta. Daca Jace avea de gand sa duca la capat ceea ce incepuse astazi? Gandul asta ii dadu alti fiori. Tot de placere. Avea sa il lase? Se intreba ea. Da. Cu siguranta da!
-Alex, ma auzi?
-Hmm? Ah, scuze, ii raspunse lui Becky, saltandu-si privirea. Ma gandeam.
-Vad si eu, zise Becky pe un ton atotstiutor. Incercati sa va abtineti pana diseara, da?
-Sa ne abtinem de la ce? Intreba Jace, care sta rezemat de tocul usii. Alexandra rosi imediat, desi niciodata nu fusese genul care sa faca asta.
-Nimic important, zise ea repede, incercand sa isi revina.
Cu o miscare lina, Jace se desprinse de cadrul usii, si veni agale spre ea, pana ce o facu pe Alexandra sa isi ridice privirea spre el.
-Am sa lipsesc putin, zise el aplecandu-se pana ajunse nas in nas cu ea. Zambi, un zambet lenes, care o facu pe Alexandra sa isi simta bataile inimii in timpane, dupa care se apleca si o saruta incet, suficient cat sa o atinga usor. Se trase inapoi, si ea putu sa vada scanteia din ochii lui, in timp ce soptea: sa nu pleci nicaieri. Se priveau atat de atent si intens, incat Alexandra se simti strabatuta de vinisoare de placere, ce ii ajungeau in cele mai adanci parti, ce pana acum ii fusesera intunecate, si de care nici macar nu stia ca exista.
-Am sa te astept, raspunse ea, ducandu-si instinctiv mana spre el, si trasand usor linia maxilarului cu varful degetului. Ii mangaie inceputul de barba, si urmari cu privirea linia aceea hotarata care il facea atat de frumos in ochii ei. Apoi, isi ridica din nou privirea spre ochii lui, si ce vazu acolo o facu sa inghete. Pasiunea si dorinta erau atat de clare in ochii lui Jace, incat ea ramase fara cuvinte. Dorea sa ii spuna atatea, dar privirea lui o reducea la tacere.
Brusc, Jace se ridica, o impinse pe pat, si  o musca usor de gat, apoi ii presara sarutari rapide, copilaresti, pe pielea fina a gatului, pana cand ea simti ca nu mai poate de atata ras.
-Ei, hai acum! Voi nici pranzul nu l-ati luat, si deja ati trecut la desertul de care va vorbeam, ii intrerupse Becky, care statea cu mainile incrucisate peste piept, cu un aer de nemultumire totala fata de actiunile lor. Si sa stiti ca nu e deloc placut sa fi a treia roata la caruta.
-A cincea, o corecta Jace, ridicandu-se dupa Alexandra, si ajutand-o si pe ea sa stea din nou in fund.
-Poftim?
-A cincea roata la caruta. Asta este expresia corecta.
-Ma rog... ofta Becky, privind nemultumita o bluza. Ii privi din nou si zise: Dar sa stiti ca am vorbit al naibii de serios. E extrem de neplacut. Acum ii inteleg pe nefericitii aceia care sunt obligati sa mearga la o intalnire desi nu au partenera.
Jace si Alexandra incepura sa rada, apoi Jace o mai saruta inca o data, si pleca, nu inainte insa de a-i face cu ochiul.
Scotand un sunet de incantare, Alexandra se lasa sa cada pe spate, si privi tavanul.
-Sa stii ca nu e deloc amuzant pentru mine, o admonesta Becky din nou.
-Da'  ce-am facut?
Becky incepu sa rada, lua rochia pe care o cauta de atata timp, si se aseza langa Alexandra.
-Glumeam, o asigura ea. Ma bucur pentru tine, Alex. Zau ma bucur. Dar ce ai sa faci daca vreodata ai sa il mai vezi pe Dean?
Alexandra pali, numai la pronuntarea numelui sau. Stranse din dinti, si isi privi prietena in ochi cu o asemenea hotarare, incat Becky se intreba daca nu cumva Alexandra pe care o stia ea a fost inlocuita cu vreun soi de demon, sau ceva asemanator. Ura pe care o vazu in ochii prietenei sale de-o viata o uimi si o sperie, deopotriva.
-Jur ca am sa fac tot posibilul sa il vad pe ticalosul ala dupa gratii. Nu am sa am nici un strop de liniste pana atunci.
-Te inteleg perfect, zise Becky. Clatina din cap, apoi continua, privindu-si mainile. Daca as fi in locul lui nu as mai avea curajul sa mai dau ochii cu cei din familia ta. In special cu Jace, puncta ea. L-am vazut cum te priveste, Alex, zise ea, luand mana prietenei sale in a sa. E evident ca ar face absolut orice pentru tine. Nu trebuie sa fi vreun fel de vrajitoare, sau sa ii citesti gandurile. Se vede in ochii lui hotararea de a-l infunda pe Dean. Chiar si Max mi-a spus ca nimic nu il va impiedica sa termine misiunea asta cu bine.
-Si apoi? Intreba Alexandra, dintr-o data trista.
-Nu stiu, Alex, zise ea sincer. Se vede ca te place foarte mult, poate mai mult decat de normal, dar tot Max a fost cel care a spus ca il stie bine pe Jace, si nu vrea sa iti faci sperante false. Orice se poate intampla dupa ce toata treaba asta se va incheia. Si daca el va alege sa plece, asa cum face mereu, nu vreau sa te vad suferind. Esti prietena mea de atata timp, si stii foarte bine cat te iubesc, dar vreau sa ai grija.
-Stiu, raspunse Alexandra, schitand un zambet, care nu i se reflecta insa si in privire.
-Hai, destul cu tristetea acum, zise Becky revenind din nou la starea de fericire. Hai sa te facem frumoasa pentru diseara.