Să fii medic legist nu e o slujbă pentru toată lumea. Dar pentru Cole, tânărul cu anxietate socială, era cea mai bună cale de a evita interacționarea cu oamenii-cel puțin cei vii.
În nopțile târzii petrecute La Morgă, Cole își dă seama de un luc...
Mi-am spălat și dezinfectat tăietura, încercând din răsputeri să nu scot vreun sunet în timp ce lichidul care conținea alcool se prelinse pe pielea mea. Dar era neapărat să fac asta, nu puteam risca să se infecteze și să trebuiască să merg la spital ca mai apoi vreun doctor să vadă rana și să-și dea seama ce se întâmplase.
Am și bandajat-o, folosind niște material găsit într-o trusă de prim ajutor de mult uitată, dar pe care o găsisem cumva în spatele unui dulap.
Se făcuse trei dimineața când am auzit telefonul sunând și o voce de la celălalt capăt spunând:
- Îmi deschizi ușa blocului?
Iar eu așa am făcut. M-am dus la telefonul fix din hol și exact lângă acesta se afla interfonul și butonul care deschidea ușa. Am apăsat pe el ca mai apoi să descui și să deschid ușa apartamentului. Am așteptat acolo până ce am auzit sunetul care semnala că liftul ajunsese la etajul dorit, după care am luat-o la fugă pe hol și am sărit în brațele lui John.
Bărbatul mă strânse și își așeză bărbia pe creștetul capului meu. Avea același miros pe care îl cunoșteam, ceea ce însemna că nu își schimbase parfumul. Nici nu credeam că ar fi trebuit, era un prafum atât de puternic încât doar o picătură l-ar fi ținut o zi întreagă, așa că nu trebuia să-și cumpere altul pentru mult timp.
Acum că eram în brațele lui mă simțeam în siguranță, așa cum nu mă simțisem de mult timp. Îmi doream ca îmbrățișarea să nu se mai termine, voiam doar să rămân acolo, voiam să opresc timpul și să stau acolo cu el pentru totdeauna. Dar nu era posibil, din păcate... Pentru că după câteva alte secunde bărbatul îmi dădu drumul și mă ținu la un braț depărtare ca să mă poată privi mai bine.
- Ai nevoie de somn, băiatule, murmură. Mult somn și cafea - nu, fără cafea. Cafeaua nu-ți face bine.
Am lăsat să-mi scape un zâmbet și i-am făcut semn cu capul către ușa apartamentului meu.
Ops! Esta imagem não segue nossas diretrizes de conteúdo. Para continuar a publicação, tente removê-la ou carregar outra.
Am ținut în ambele mâini cana de ceai de mentă îndulcit cu miere în timp ce îl ascultam pe John vorbind. Tânărul abia dacă sorbea din propria cană, fiind prea ocupat să gesticuleze dramatic în toate pârțile, folosind mișcări care nici nu se potriveau cu ceea ce spunea. Acesta era unul dintre lucrurile pe care le iubeam la el, personalitatea lui nu avea sens, fiecare detaliu se ciocnea cu celălalt pentru că trăsăturile sale se opuneau.
În scurt timp m-am găsit moțăind. Cana îmi fu luată din mână și așezată pe masa de cafea, apoi am fost prins de mână și ridicat de pe canapea, condus până la etaj iar apoi împins blând în pat.
- Eu o să dorm pe canapea, spuse John în timp ce îmi dădea pantofii jos ca mai apoi să îi așeze lângă pat și să mă învelească. Să nu sting lumina, nu?
Am dat din cap și m-am întors pe partea cealaltă, închizându-mi ochii.
- Noapte bună, șopti bărbatul și începu să coboare scările cât de încet putea, ca să nu facă zgomot.
