Să fii medic legist nu e o slujbă pentru toată lumea. Dar pentru Cole, tânărul cu anxietate socială, era cea mai bună cale de a evita interacționarea cu oamenii-cel puțin cei vii.
În nopțile târzii petrecute La Morgă, Cole își dă seama de un luc...
Mâna lui brutală se mișcă spre pantalonii scurți pe care îi primisem de la Alex în seara precedentă, începând să îi tragă jos. Am continuat să mă zbat, încercând să scap din strânsoarea mortală în care mă aflam, dar Max nu dădea semne că avea să se oprească prea curând.
În acel moment mi-am ridicat piciorul și l-am lovit brusc în piept, făcându-l să cadă pe spate în cealaltă parte a canapelei. Nu am reușit să mă ridic destul de repede. El era deja deasupra mea, strângându-mă de gât cu acele mâini mari și puternice.
Am simțit cum mă sufocam. Aveam să mor? Ăsta era sfârșitul meu? Nu puteam să cred că putea să se termine așa! Mi-am întins mâinile și am început să-i zgârii fața, dar fără vreun folos. Nu avea să se lase. Privirea a început să mi se întunece.
În momentul în care am crezut că nu mai am vreo șansă, am auzit o ușă fiind trăznită și niște pași și-au făcut apariția în pragul sufrageriei.
- Max! Ce dracu?
Auzeam de parcă mă aflam sub apă, totul părea un vis... sau mai bine zis, un coșmar. Poate chiar asta era. Poate aveam să mă trezesc și să simt mirosul mâncării făcute de mama. Poate că nici nu plecasem de acasă. Poate nici nu ne certasem vreodată.
Într-un mic moment, strânsoarea de la gâtul meu dispăru, negrul care se așezase peste vederea mea se risipi iar aerul îmi invadă plămânii. Am răsuflat cu nesaț, până am simțit că plămânii aveau să-mi explodeze.
- M-a atacat! Ce ai vrut să fac? exclamă Max indignat.
- Cum adică te-a atacat? veni rândul lui Alex. Ce i-ai făcut?
Cum blondul nu răspunse nimic, Alex s-a întors spre mine.
- Cole, ce ți-a făcut?
Am simțit cum buza de jos începe să-mi tremure și ochii mi s-au umezit.
- A vrut... a încercat să...
Pe fața lui Alex se citea furie curată. În momentul ce a urmat, l-a prins pe fratele său de gât și l-a izbit în perete.
- Doar eu am voie să-l ating. S-a înțeles, nenorocitule? șușoti amenințător.
Max înghiți în sec apoi răspunse cu un da sugrumat.
Eu m-am strâns într-o minge, tremurând din cap până în picioare. Tot ceea ce îmi dorisem vreodată de la viață a fost să mă simt în siguranță. De ce singurul lucru pe care mi-l doream nu era posibil?
Alex își făcu apariția lângă mine în timp ce Max și-a luat tălpășița. Mâna lui, de data aceasta una ceva mai blândă, mi-a mângâiat fața și bărbatul a zâmbit. Fusese un zâmbet cald, dar nu putusem să nu observ ceva ciudat la expresia lui. Ceva flămând care îmi făcea pielea ca de găină.
- Nu-ți face griji, îmi șopti. Nimic rău nu o să ți se întâmple atâta timp cât asculți de mine. Cu mine ești în siguranță.
Aproape că l-am crezut.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Eram din nou în pivință, doar că de data aceasta aici erau o saltea cu o pernă mică, o pătură iar în colțul camerei o găleată. Frigul începuse să-mi pătrundă prin oase așa că m-am vârât în "pat" și mi-am pus pătura în jur.
Începea să mi se facă din ce în ce mai foame, dar nu am îndrăznit să mă ridic și să bat din nou la ușă. Poate Max ar fi fost cel care răspundea, din nou. Și poate că de data aceasta ar fi ajuns mai departe cu ceea ce a vrut să-mi facă.
Din fericire, o oră mai târziu am auzit ușa fiind descuiată și Alex intră în pivniță. A început să coboare scările tinând în mâini o farfurie.
- Ți-am adus ceva de mâncare, nu vreau să mori de foame, murmură el parcă pentru sine și așeză farfuria pe saltea. Mănâncă.
Am privit mâncarea. Erau legume și două bucăți de carne. Dacă nu aș fi fost în astfel de circumstanțe nu aș fi mâncat niciodată acea carne, fiind vegetarian. Dar acum îmi era foame și nu credeam că aveam să primesc altceva pentru ceva timp, așa că am mâncat.
Alex a rămas acolo, privindu-mă în timp ce mâncam fără să zică nimic. După ce am terminat am putut să simt greața de la stomac. Carnea nu fusese o idee prea bună, având în vedere faptul că nu mai mâncasem așa ceva de mai mult de cinci ani.
Alex mă privi cu fața goală de expresie și spuse:
- Te-ai făcut alb dintr-o dată, totul e bine?
Am dat din cap înainte să simt cum stomacul mi se întoarce pe dos și mi-am pus repede mâna la gură. Alex făcu câțiva pași către găleata din colțul camerei și mi-o puse în față. După câteva secunde greața se mai potoli iar eu am înspirat adânc aer în piept.
- Nu ești fan al cărnii, presupun, spuse bărbatul.
- Sunt... sunt vegetarian.
Pufni.
- Ar fi trebuit să o spui, prostuțule. Nimeni nu te-a obligat să mănânci carnea aia.
- Îmi pare rău, am șușotit lăsându-mi capul jos.
Alex scoase un sunet de frustrare.
- De obicei îmi plac tipii submisivi, dar tu ești prea de tot.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Într-o vreme mi s-a făcut somn, așa că m-am pus pe saltea, m-am învelit cu pătura și mi-am închis ochii. Mi-a luat o vreme să adorm, având în vedere frigul din încăpere și faptul că salteaua era incomodă.
Am fost trezit după ceva timp, de niște zgomote puternice. M-am ridicat speriat în capul oaselor, mijindu-mi ochii împăienjeniți și căutând sursa zgomotelor.
Atunci l-am văzut: un bărbat fusese împins de pe scări iar acum stătea la capul acestora, gemând.
- Spusesem că nu-mi plac tipii prea submisivi, murmură Alex începând să coboare scările. Dar ăsta e prea dominant, pe ăștia îi detest și mai mult. Dar va fi distractiv să-i distrug toată siguranța de sine.
