La Morgă (ManxMan)

Am făcut o tâmpenie

M-am trezit când Jaydon se ridicase din pat, întinzându-se să-și oprească alarma. Ochii mă usturau și mă simțeam dopat, lucru care nu se întâmplase în diminețile după ce luam Alprazolam.

Bărbatul căscă și își îndreptă privirea spre stânga, unde eu clipeam, încercând să-mi curăț vederea de ceață. Îmi zâmbi și rosti un "bună dimineața", la care am rostit cu un mormăit. Își luă haine din dulap și ieși din cameră, timp în care am mai ațipit câteva minute. M-am trezit din nou când Jaydon începu să-mi vorbească.

- Pe astea le iau cu mine, spuse el ținând cutiile cu pastile în mâini. Îți las două calmante.

Am încuviințat din cap și mi-am închis ochii.

- Distracție plăcută la muncă, am șoptit.

Jaydon râse și îmi mulțumi, ca mai apoi să iasă pe ușă.

- Ne vedem mai târziu. Ai burgeri în frigider, trebuie doar să-i prăjești.

După întâmplările din casa Brak, am început să mănânc din nou carne când fusesem la secția de psihiatrie. Aveam sentimentul că mă împuternicea. Luasem zece kilograme în greutate în timpul acesta. Nu mai eram pirpiriu, lucru care îmi dădea un pic de încredere de sine. Puteam să mă apăr mai bine de pericole.

Pe la zece m-am ridicat și eu din pat și am mers în camera mea ca să mă îmbrac. Aveam deja un plan în cap.

Am luat o sută de lire din portofelul meu, telefonul și căștile și am ieșit din apartament, încuind ușa în urma mea. Mergând pe stradă, mă simțeam anxios, însă am înfruntat acest sentiment. Am înspirat adânc și lent până sentimentul a plecat. Eram în siguranță, Birmingham e relativ sigur.

Am ajuns la o stație de autobuz unde am citit că autobuzul cu numărul 23 ducea către stația principală, aveam de așteptat doar încă cinci minute.

Autobuzul veni într-un final cu o întârziere de câteva minute. În timp ce îmi căutam un loc, am simțit un pumn în inimă și fața înroșindumi-se instantaneu. Un bărbat stătea în spate, privind pe geam. Avea părul lung și blond, prins într-un coc. Ochi albaștri și barbă scurtă. M-am blocat în loc în timp ce o durere ascuțită îmi trecu prin organele genitale, amintire a cum am fost tratat de Max Brack.

Dar acela nu era Max Brack, era doar un bărbat care îi semăna, dar doar la culoarea părului, ochilor și stilul bărbii. Detaliile faciale erau foarte diferite.

M-am așezat pe un scaun aproape de ieșire, unde nu puteam să-l văd. Amintirile corporale erau încă acolo. Simțeam mișcări de du-te vino în corp, ceața disocierii și dureri. Mi-am băgat căștile în urechi și am încercat să mă distrag cu muzică.

Nu dură mult până am ajuns în stația principală, unde am coborât. Am trecut pe trecerea de pietoni când semaforul se făcu verde și am continuat de-a lungul străzii. Aici se afla așa-numitul 'Red Light District'. Se numea așa fiindcă majoritatea bordelurilor aveau lumini roșii. Prostituția și drogurile puternice erau aici în floare. Am luat-o la stânga pe o stradă mai mică, unde câțiva oameni stăteau pe jos, injectându-se. Un bărbat stătea îndoit în picioare, cu mâinile atingând bordura și mișcându-se ușor din față în spate. Oare ce-o fi luat? M-am întrebat eu.

Nu mă simțeam în pericol. Majoritatea dependenților de aici erau mult prea sedați ca să fie de temut. În urmă cu câțiva ani când nu avusesem acces la Xanax, de aici îmi cumpăram. De multe ori stătusem cu dependeți de-ai străzii pe borduri și discutam cu ei. Crack heads, meth heads, dependeți de heroină și opiate. Toți pe care îi întâlnisem fuseseră liniștiți și prietenoși. Își voiau doar drogurile. Desigur, dependenții sunt imprevizibili, însă după experiențele mele, dependeții de alcool erau mult mai de temut decât cei de 'hard drugs'.