Să fii medic legist nu e o slujbă pentru toată lumea. Dar pentru Cole, tânărul cu anxietate socială, era cea mai bună cale de a evita interacționarea cu oamenii-cel puțin cei vii.
În nopțile târzii petrecute La Morgă, Cole își dă seama de un luc...
(Melodia de la media se potrivește foarte bine cu Jaydon, după părerea mea ^^ Enjoy~!)
Uitasem să-l întreb pe Jaydon dacă dorea să-i cumpăr ceva de la magazin, și am realizat că aveam să mă simt vinovat din cauza asta pentru tot restul zilei, probabil și următoarea.
Am localizat imediat alimentara cu un semn din neon roșu pe care scria ,,Deschis 24/7", care acum nu era încă aprins. Am pășit, trecând strada după ce m-am asigurat că nici o mașină nu avea drum spre mine și m-am apropiat de ușa magazinului.
O siluetă apropiindu-se din stânga mea mă făcu să mă opresc și să îmi întorc capul spre ea.
- Bună, sunt Alvin, rosti un bărbat de statură medie, cu păr negru, scurt și îmbrăcat într-o uniformă de poliție de un albastru închis. Tu trebuie să fii Cole?
Am răspuns cu un da și i-am întors zâmbetul prietenos, ca mai apoi să dau mâna cu el.
- Păi, eu o să rămân în mașină, monitorizez împrejurimile, mă informă bărbatul. O să vin din când în când la apartament, să văd dacă totul e în regulă.
- Mulțumesc mult, am rostit eu.
- Îmi fac doar treaba, răspunse el, încercând să imite un accent sudic american, lucru care mă făcu să izbucnesc în râs. Ne vedem mai târziu.
Am încuviințat din cap și am intrat în magazin. Unde fuseseră toți acești polițiști drăguți când avusesem nevoie de ei?
O melodie calmă se auzea din difuz- with or without you, I can't live, with or without you. Radio? Când mă trezisem? Am privit în spatele meu. De ce eram aici, unde se afla Alex?
M-am uitat în jur, începând să respir mai apăsat. Aerul parcă se subțiase dintr-o dată, nu primeam destul oxigen.
Mă lăsase aici singur? Ce-
Am privit în dreapta și am văzut pe un raft acel nou brand de bacon vegan despre care auzisem la TV cu mai mult timp în urmă. ,,...eu nu mă prea cunosc cu mâncarea erbivoră."
Respirația îmi reveni la normal, la fel și bătăile inimii. Un flashback? Nu-mi puteam aduce aminte ultima dată când avusesem unul. Dar ce îl cauzase?
Am luat unul dintre coșurile de cumpărături de plastic și m-am îndreptat spre raionul în care văzusem baconul.
Atunci am auzit din nou acea melodie. Fusese de parcă mintea mea o blocase pentru câteva momente. Era acea piesă pe care o auzisem când dormisem lângă el, în acea zi.
Din nou, inima începu să mi-o ia razna, corpul parcă se mișca fără controlul meu.
Nu mai ești acolo. Nu ești acolo. E doar o melodie, o melodie chiar frumoasă, care nu are nici o legătură cu ce s-a întâmplat. Ești în Birmingham, acasă.
Cu aceasta m-am liniștit și am continuat să-mi fac cumpărăturile. Gândul îmi zbură la Jaydon când am văzut pe un raft, lângă mai multe tipuri de ciocolată, câteva care arătau ca niște insigne de poliție și erau învelite în staniol argintiu. Am rânjit și am pus două în coș.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
