Să fii medic legist nu e o slujbă pentru toată lumea. Dar pentru Cole, tânărul cu anxietate socială, era cea mai bună cale de a evita interacționarea cu oamenii-cel puțin cei vii.
În nopțile târzii petrecute La Morgă, Cole își dă seama de un luc...
Nu știu pentru cât timp am rămas acolo, pe podea, hohotind și regretându-mi toate alegerile. Simțeam că trecuseră ore, dar cel mai probabil fusese mai puțin de jumătate de oră. Când m-am oprit într-un sfârșit, capul mai avea puțin și îmi exploda de durere iar gâtul îmi era atât de strâns încât abia mai respiram.
M-am târât până la saltea și m-am acoperit până peste cap cu pătura, încercând să dorm puțin ca să mai scap de durerea emoțională pe care o simțeam, însă nimic nu funcționa vreodată așa cum îmi doream eu.
Ușa pivniței s-a deschis iar eu am tresărit, gândul zburându-mi din nou la Max. Am strâns din dinți și mi-am scos capul de sub pătură. Din fericire (?) nu era Max, ci Alex, fratele mai mare.
- Max mi-a zis ce a făcut, veni ecoul vocii lui.
Respirația mea deveni sacadată de frică. Avea să mă rănească, cel mai probabil era iritat pe faptul că făcusem ceea ce făcusem în fața lui Max.
- Îmi p-pare rău! am exclamat eu. Nu... nu am vrut, nu o să se mai repete.
Alex se opri în fața saltelei, punându-și o mână în șold și oftând, privindu-mă cu o expresie furioasă.
Mi-am mușcat buza din nou, în locul în care o mai mușcasem și care începuse acum să sângereze din nou.
- Nu e vorba de tine, murmură Alex cu o voce joasă. Jegosul ăla de frate-miu atinge tot ce îmi aparține, așa făcea mereu - oftă. Mai ales când părinții noștri erau încă în viață. Iar ei nu făceau nimic despre asta!
Bărbatul își ridică vocea într-un ton nervos și își aruncă mâinile în aer, făcându-mă să sar speriat în spate.
- Dar o să fac ceva în privința asta... șușoti el cu o schimbare bruscă de ton și gesturi.
L-am privit cu ochii măriți. La ce se gândea?
- Dar acum, tu ai nevoie de o baie, așa că ridică-te și mișcă.
Am fost bucuros să pot să ies din pivniță pentru ceva timp, trăgând cu nesaț aerul relativ proaspăt din hol, înainte să fiu încuiat în baie cu niște ultime cuvinte:
- Nu-ți spăla sângele de pe obraz, arată bine pe fața ta. Estetic.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Am rezistat tentației de a-mi băga pur și simplu fața în apă și să încep să o frec cu un burete până pielea se decojea și mi-am spălat restul corpului. A fost mai greu când am ajuns la păr și mi-am ținut capul pe spate ca să nu-mi picure cumva apă pe față în timp ce îl spălam. Într-un final, m-am simțit destul de curat și m-am uscat, observând niște haine lăsate pe scaunul de plastic din colț. Am stat câteva momente să mă gândesc dacă erau sau nu pentru mine, anxietatea mea făcându-și din nou simțită prezența.
M-am hotărât să le îmbrac și să aștept pe scaun până ce ușa avea să fie descuiată.
Am tot așteptat și am așteptat, începând să devin paranoic. Dacă Alex se luase la bătaie cu Max iar Max îl omorâse și acum eram la mila lui? Ce avea să-mi facă? Simțeam deja că inima începe să îmi bată mai puternic în piept și o senzație de greață se răspândi în stomacul meu.
