Să fii medic legist nu e o slujbă pentru toată lumea. Dar pentru Cole, tânărul cu anxietate socială, era cea mai bună cale de a evita interacționarea cu oamenii-cel puțin cei vii.
În nopțile târzii petrecute La Morgă, Cole își dă seama de un luc...
(ATENȚIE! Descriere grafică a procesului de colectare a sângelui și ace.)
O voce mă făcu să revin încet la realitate. Mă luptam cu efectul medicamentului, încercând să-mi mișc brațele sau picioarele, să ies din această transă numită somnolență. Am reușit până la urmă să-mi deschid ochii și să privesc tavanul deschis la culoare, ca mai apoi să aud din nou vocea care mă trezise.
- Iartă-mă, Cole, spuse Jaydon în timp ce eu îmi frecam ochii. Trebuie să te pregătești, mergem la spital.
L-am privit cu ochi împăienjeniți de somn. Părul lui era dat pe spate cu gel și era îmbrăcat într-o cămașă de un albastru închis. Mirosea bine, însă foarte puternic. Mirosul lui a fost probabil unul dintre lucrurile care m-au ajutat să mă dezmeticesc destul în câteva secunde, iar apoi l-am întrebat cu un glas slab, confuz:
- La spital? De ce mergem la spital?
- Trebuie să ți se facă niște analize de sânge și o examinare medicală, îmi răspunse dânsul pe un ton blând, privindu-și ceasul de la încheietură pentru o fracțiune de secundă.
M-am ridicat încet din pat, pășind lent din cauza amețelii, și mi-am scos niște haine din valiza pe care nu o despachetasem încă în întregime, ca mai apoi să-mi croiesc drum spre baie, iar Jaydon spre camera de zi. Prin examinarea medicală se referea probabil la un chit de colectare al problelor. Mi se făcea pielea ca de găină doar gândindu-mă la asta. Dar de ce voiau ei asta? Oare nu mă credeau? Jaydon mă credea cu siguranță și din câte mi-au fost spuse, nu exista nici o dovadă care să mă poată incrimina pe mine. Poate voiau doar să fie siguri, sau poate acele analize și examinarea erau pentru propria mea sănătate.
Am terminat de mă îmbrăcat și am încercat să mă spăl cât de cât, chiar dacă mă simțeam slăbit. Am mers apoi înapoi în camera mea și Jaydon veni în urma mea pe hol, părând nerăbdător. Mi-am luat telefonul și o fâșie de calmante, rupând o parte din ea, care avea două pastile întregi încă sigilate, și le-am îndesat în buzunarul pantalonilor de trening pe care îi îmbrăcasem.
Jaydon se uită la mine puțin încruntat.
- Ce sunt acele pastile?
- Su-sunt doar niște calmante, m-am bâlbâit eu, speriat fiindcă aveam senzația că bărbatul avea să mi le ia. Le am cu rețetă.
Spre ușurarea mea, dtectivul dădu din cap în semn de înțelegere.
- Și te ajută? întrebă el, începând să mă conducă spre ieșirea din apartament.
I-am răspuns că da, de cele mai multe ori ajutau, și cu aceasta, subiectul fusese încheiat. Bărbatul îmi făcu semn spre ușă.
Ops! Esta imagem não segue as nossas directrizes de conteúdo. Para continuares a publicar, por favor, remova-a ou carrega uma imagem diferente.
Nu puteam să controlez senzația că făcusem ceva să îl supăr pe Jaydon. Abia dacă scosese un sunet în timp ce eram în mașină și avea o expresie îngândurată și parcă iritată pe chip. Am tot încercat să mă gândesc la ceea ce ar fi putut fi. Dacă Alex făcuse ceva, plantase câteva dovezi care să arată că și eu eram responsabil de ceea ce se întâmplase?
