Să fii medic legist nu e o slujbă pentru toată lumea. Dar pentru Cole, tânărul cu anxietate socială, era cea mai bună cale de a evita interacționarea cu oamenii-cel puțin cei vii.
În nopțile târzii petrecute La Morgă, Cole își dă seama de un luc...
L-am privit simțindu-mă blocat în timp, strângând paharul rece și umed de condensare între degetele mele tremurânde. Chiar spusese ceea ce credeam eu că spusese? Să-l prindem în flagrant? Am inspirat adânc în piept.
- La ce te referi prin asta?
- Mă refer să vorbești cu el la telefon, începu Jaydon. Vă propuneți să vă întâlniți. Noi îți punem o cameră și microfon ascuns, iar tu încerci să-l faci să vorbească despre lucrurile care s-au întâmplat în trecut, să-l faci să admită, fără să realizeze, că ți-a făcut acele lucruri.
Am luat o gură de limonadă, încercând să spăl gustul amar pe care îl simțeam în gât.
- Poți să te vezi făcând asta, sau ar fi prea mult pentru tine? mă întrebă, lăsând capul ușor într-o parte. Moris și Caroline cred că e o idee bună, la fel și șeful nostru de secție-m-a sunat azi dimineață. Ai toată susținerea noastră.
Mi-am dat o șuviță de păr din ochi și mi-am dezlipit privirea de pe paharul de limonadă, uitându-mă în ochii sclipitori ai lui Jaydon. Îmi puteam imagina cum ar fi fost să-l înfrunt pe Matthew, să aud din nou cum mă blamează pentru tot ceea ce îmi făcuse. Deja știam că aveam să sufăr o cădere nervoasă de toată frumusețea. Mi l-am imaginat pe Jaydon consolându-mă în timp ce- Cole, încetează. Nu-ți imagina asemenea tâmpenii.
Faptul că motivul pentru care m-aș pune într-o asemenea situație este că aș fi primit consolare din partea lui Jaydon îmi făcea greață. Ce e în neregulă cu tine?
- Mai am nevoie de timp, am spus eu într-un sfârșit. Nu sunt pregătit pentru asta.
- E de înțeles, zise bărbatul. Nu se așteaptă nimeni să o facem mâine sau poimâine. Vreau doar să știu dacă și tu crezi că e o idee bună, ca să o pot discuta mai amănunțit cu cei de la secție.
Am dat din cap în semn de încuviințare.
- Cred că e o idee bună, i-am răspuns eu, întorcându-mi privirea spre chelnerul care se apropia cu mâncarea pe care o comandasem.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Mâncam încet din curry-ul meu vegetarian, în timp ce Jaydon își tăia atent pizza folosind furculița și cuțitul.
- De ce zâmbești? mă întrebă el, privindu-mă cu amuzament pe față.
Am înghițit bucata de tofu cu orez și sos de curry și mi-am dres glasul, încercând să mă opresc din zâmbit.
- Păi... am început eu, nu am mai văzut o persoană care să mănânce pizza la un restaurant indian.
Jaydon izbucni în râs, făcându-mă să mă sperii pentru o secundă și să tresar în scaunul meu, crezând că era un râs de avertizare, însă apoi am văzut expresia blândă și distrată de pe fața lui. M-am relaxat.
