- De ce vrei să fumezi? întreabă brusc, privindu-mă în ochi.
- Fiindcă e o iluzie care funcționează pe moment. Îți păcălește creierul și te face să uiți pe pentru câteva clipe de toți și de toate. Iar eu... bănuiesc că am nevoie de asta în momentu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Deschid ochii leneș și-mi ațintesc privirea asupra ceasului de pe perete care indică ora 10:46. Închid ochii la loc și mă întorc pe cealaltă parte, doritoare să-mi continui somnul. Mârâi nemulțumită de lumina puternică care se revarsă peste mine. Oftez, încruntându-mă enervată când privirea-mi cade asupra peretelui de sticlă care este ascuns de perdeaua subțire de mătase.
Inițial am crezut că această cameră este perfectă, dar se pare că m-am înșelat. Urăsc când lumina naturală se invită singură în camera mea. Analizez câteva secunde draperiile mov dintr-un material greu și des, căzând câteva clipe pe gânduri. Sunt sută la sută sigură că am tras draperiile înainte să mă culc, tocmai ca să pot dormi în voie. Totuși, acestea sunt date la o parte, oferindu-i vecinului un peisaj mirific cu mine în centru. Deși perdeaua fină nu-i permite să vadă prea multe, tot poate să vadă ceva, iar astă mă deranjează cumplit.
După câteva minute oftez enervată și mă dau jos din pat, pregătind deja un scenariu bine pus la punct care ne are protagoniști pe mine și pe Dima, certându-ne din cauza glumelor lui proaste care-mi strică buna dispoziție. N-am idee când a intrat la mine-n cameră și a ferit draperiile, dar nici nu-mi pasă, știu deja că a fost el. Nu am nevoie de nicio dovadă sau argument împotriva lui, fiindcă sigur e vinovat.
Cobor la parter, uimită de liniștea deplină care domnește în casă. Intrând în bucătărie observ o foaie de hârtie rezemată de un pahar cu apă. Mă apropii și ridic foaia curioasă când observ că numele meu este scris pe ea. Un bilețel de la mama cel mai probabil.
,, Neața, Aiy, se presupune că te-ai trezit târziu, de asta ești singură acasă. Suntem la cumpărături. Ne întoarcem curând. Pup! "
Zâmbesc și așez foia la loc pe masă, dând să mă urc înapoi la etaj, dar mă opresc când aud o bubuitură venind din spatele bucătăriei. Mă apropii de ușa laterală și o deschid ușor, urmând sunetul familiar al cărei proveniență îmi este necunoscută.
Ies în curte și mă duc în spatele casei, privind împrejur. Nu este nimic neobișnuit, în afară de flori și de gardul viu, înalt de cel puțin doi metri. Zgomotul se repetă, făcându-mă curioasă, îndemnându-mă parcă să mă apropii mai mult.
Observ o mică despicătură în gardul viu, iar când ating ușor frunzele se deschide o portiță, care-ți permite să treci dincolo de gard. Deschid portița mai tare, pășind pe iarba verde. Privesc împrejur și fac câțiva pași, apropiindu-mă de o piscină de vreo zece metri, în care nu este nimeni. Mă apropii mai mult, oprindu-mă brusc când cineva sare în piscină, făcând apa să se ridice, stropindu-mă.
Clipesc des și-mi dau părul ud de pe față, nevenindu-mi să cred că sunt udă din cap până-n picioare. Deschid ochii când aud un chicot venit din apropiere. Brunetul din avion mă privește zâmbitor din piscină. Îl privesc indignată, nevenindu-mi să cred că se râde de mine!
